Un roman în care lumea e văzută cu ochii unei fetițe, apoi adolescente, care începe să conștientizeze realitățile ostile, poziția inferioară a femeilor provoacându-i protagonistei repulsie față de lumea patriarhală din care visează să evadeze în reveriile ei, lipsa afecțiunii în raportul mamă – fiică, compensată de atașamentul față de prietene, ipocrizia generalizată, spulberarea miturilor, mai ales mitul dragostei pure și dezinteresate.
Fragment:
„Ioana a închis toate fişierele, deconecta calculatorul şi se opri ţintuită în loc, cu privirea pierdută în zare. Era noapte, becul abia lumina camera, ca o candelă. Nu mai avea chef să picteze. Cu o privire neliniştită, se ridică de la masă şi începu să se plimbe agitată prin cameră, îşi mişca haotic mâinile, aranjându-şi obsesiv bretonul un pic cam lung.
Analiza. Privirea îi era tulbure, dar încerca să se concentreze şi să-şi păstreze cumpătul. Se întinse pe pat, dar nu reuşi să adoarmă. De vreo doi ani suferea de insomnie. Deşi în ultimul timp începuse să doarmă mult mai bine şi credea că a scăpat de calvarul nocturn, astăzi a avut nişte presimţiri ciudate, obscure.
Ceva îi tulburase liniştea. Se ridică din pat şi reveni în sufragerie, decisă să mai stea puţin în faţa calculatorului, până o apucă somnul. Era doar o încercare de a-și inhiba gândurile ce nu-i dădeau pace. ”Doamne, poate-s nebună?! Ipoteza o tulbură. Se opri în mijlocul bucătăriei și încercă să anuleze aceasta, însă nu-i reuși. Insinuările rațiunii nu puteau fi respinse. Gândul a speriat-o cu adevărat. Nu putea accepta situația.
„Doamne, dacă da, sper că nu i-a trecut prin cap acest lucru și acestui băiat”, se gândi ea îngrozită. Tânărul îi trezea interes deși îl considera misogin și capabil de trădare, și în următoarea clipă uitase deja de el.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
