Cărţi noi, cărţi vechi

Şi e un obicei bun. Însă doar atâta vreme cât cărţile vechi, dar foarte bune, sunt citite în continuare, fie că au cronici, fie că nu.

Aşa se face că, după ani de studii şi cursuri obligatorii pe la facultate, oamenii nu mai vorbesc prea des despre lecturile obligatorii. Cine să mai scrie despre Război şi pace a lui Tolstoi? Deşi cred în continuare că nu trebuie ratată.

Sunt câteva cărţi chiar la noi, scrise de autorii noştri, care mi-au plăcut în mod deosebit şi despre care nu am citit multe referinţe. O astfel de carte e şi Vin chinezii, semnată de cunoscutul scriitor Nicolae Esinencu şi publicată la Editura „Magna-Princeps” din Chişinău, în anul 2010.

Romanul povesteşe despre dispariţia unui scriitor, care, prin intermediul metroului din Moscova, ajunge prizonier într-o lume sub-pământeană. Acolo, denunţând o posibilă invazie chineză, oamenii devin prizonieri într-un fel de peşteră a lui Platon sau, dacă vreţi, într-o construcţie orwelliană. Dur şi deloc previzibil, demersul personajului în acest spaţiu te sileşte să nu laşi cartea din mână. Discursul naratorului se transformă într-un foarte sensibil poem când se referă la satul natal, la potecile pierdute în ape.

Aş putea să vă spun mai multe lucruri, să povestesc cum a ajuns eroul nostru în Moscova sau cum şi dacă va ieşi de acolo, însă aş risipi interesul celor care încă nu au citit cartea. Aşa că nu voi spune mai multe. Mergeţi la biblioteci sau librării şi căutaţi romanul.