Cât costă copilul unui moldovean muritor?

Pe lângă acestea, politicienii se mai lansează şi în promisiuni deşarte, pe care le uită imediat după alegeri, la fel cum le uită şi electoratul care, ştim noi, are mintea scurtă. Este logic ca în acest an electoral, politicienii să înceapă a lucra pentru alegători: mai repară nişte drumuri, spitale şi grădiniţe; mai donează nişte bani familiilor nevoiaşe ş.a.m.d. Populaţia ţării care nu are drept de vot, adică copiii, sunt lăsaţi de izbelişte în 2014. Aşa că ne întrebăm: cât costă un copil al unui muritor moldovean?, muritor care în toamnă va trebui să aleagă cu ce partid votează.

Problema are două puncte de vedere, unul văzut din garsonierele sărace de părinţii care se rup în două între serviciu şi familie, şi muncesc în sudoarea frunţii. Un alt punct de vedere este mai optimist, şi vine de după geamurile întunecate ale limuzinelor, din vilele impunătoare din cartierele de lux şi de pe fotoliile comode din parlament. Primul punct de vedere este realist, îşi dă seama că este foarte greu să creşti un copil în Moldova. Ai nevoie de medicamente, haine, scutece, alimente, căldură şi lumină, grădiniţă şi dacă ai noroc – o vacanţă pe an la munte sau la mare, ca să mai respire şi copilul un pic de aer curat. Toate acestea costă foarte mult şi depăşesc cu siguranţă un salariu mediu moldovenesc. Depăşesc până şi preţul unui apartament din centrul Chişinăului.
Al doilea punct de vedere, am spus, este mai optimist. Al doilea punct de vedere crede că e o nimica toată să creşti un copil. Îl hrăneşti cu ce dă Dumnezeu, te rogi la Dumnezeu să-l ţină sănătos ca să nu ai nevoie de medicamente, îl încălzeşti la lumina soarelui, îl educi acasă şi îi speli în continuu cele două perechi de pelincuţe. După cum vă daţi seama, un copil de alegător costă diferit din cele două puncte de vedere. Din punctul de vedere al electoratului acest copil are un preţ foarte mare, din punctul de vedere al clasei politice costă o nimica toată, mai puţin decât un business lunch într-un local select de pe strada Eminescu.

Ştiu că doamna Valentina Buliga (ministru al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei) are doi copii. Nu ştiu dacă are şi nepoţi deja. Însă dacă-i are, sper să-i crească sănătoşi; sper că se roagă la Dumnezeu să-i ferească de boli ca să nu aibă nevoie de medicamente; sper că-i îmbracă în hăinuţele rămase de la copiii ei; sper că îşi ajută copiii să spele pelincuţele nepoţilor.