Opinii și Editoriale

Câte surprize încap în Campionatul Mondial de Fotbal?

Nu ne miră deci că mai mulți microbiști se întreabă pe internet cum e posibil ca deținătoarea locului 70 în statisticile FIFA (spre exemplificare amintim că România, care nu s-a calificat, e pe locul 30) să bată record după record. Distanța alergată e mai mare decât a oricărei alte echipe, numărul sprinturilor, golurile marcate într-un meci de deschidere împotriva unei echipe cu care Uruguay s-a descurcat greu – toate aceste statistici uimesc.

Se știe, totuși, că factorul psihologic e unul important în orice sport și așa cum Germania s-a simțit descurajată că a fost cazată – după cum scrie presa de limbă engleză – într-un fost sediu de securitate, unde nu toți jucătorii au avut acces la apă curentă; tot așa e normal ca echipa gazdă să se simtă încurajată de stadioanele pline, de susținerea fanilor, de faptul că joacă acasă. Dar tot pare surprinzător să vezi cum Isco, lansat în atac, pe viteză maximă, e depășit de un fundaș care vine de la trei metri distanță și se detașează tot cam atât.

În fine, e frumos să vezi atâtea surprize la un campionat. Parcă îți dă speranțe pentru mai mult. Când ne gândim că acum câțiva ani în urmă Moldova obținea un egal istoric cu Rusia și când ne uităm la performanțele Coreei de Sud sau ale Japoniei, apare speranța firească pentru o zi în care vom vedea și naționala noastră la un mondial.

Dar să revenim la Rusia, cea care în acest sfârșit de săptămână o va întâlni pe Croația. Croația e o echipă puternică. Nu e o națională a unei singure vedete, cum s-au prezentat o serie de echipe în Rusia, ci – la fel ca Belgia (și cum ar fi trebuit să fie Germania și Spania) – vine cu un lot puternic, nume cunoscute, atacanți de talie mondială.

Ca orice cunoscător de fotbal, mă îndoiesc că Rusia va avea capacitatea de a trece (și) de această echipă. Dar până la urmă surprizele s-au ținut lanț, în special de naționala Rusiei, care a mai avut și norocul să dispară de pe jumătatea ei de tablou câteva echipe excepționale. Au lipsit câteva minute să dispară și Belgia, a lipsit o execuție bună ca să dispară și Anglia.

Vom vedea (sau nu) ce va fi mai departe. Dar extazul nu e mare. Favoritele sunt acasă, naționalele noastre nu joacă (cu excepția bucuriei îndreptățite a rușilor din Moldova), iar după fiecare meci o galerie plânge de fericire, alta de necaz.

În ce mă privește, mi-aș dori o finală între Belgia și Croația. Dar mă îndoiesc că se va trece ușor de Franța. Iar un joc cât o finală va avea loc și între Brazilia și Belgia. Cea din urmă ar putea trece de Neymar ca să își testeze puterile cu Mbappe.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *