Ce a lăsat Merkel la Chişinău

În primul rând, este vorba de promisiunea că va fi liberalizat regimul de vize pentru cetăţenii R. Moldova.

Din tot pachetul de declaraţii publice ale Angelei Merkel aceasta este afirmaţia cu cel mai mare impact direct asupra cetăţenilor, este chestiunea al cărei efect se va resimţi imediat. Cetăţenii R. Moldova nu vor mai avea de-a face cu cozile nesfârşite la consulate şi bătaia de cap a birocraţiei pentru obţinerea dreptului de a călători. Ştiu din proprie experienţă ce înseamnă această liberalizare a vizelor. În anul 2001 mă aflam la Budapesta şi nu puteam merge mai departe din cauza faptului că nu aveam viză Schengen în paşaport. În schimb, colegii mei bulgari s-au putut sui într-o sâmbătă într-un vaporaş pentru o croazieră pe Dunăre până la Viena şi înapoi. În acea sâmbătă chiar m-am simţit cetăţean de mâna a doua. Episodul mai are şi o altă concluzie: ungurii permiteau intrarea cetăţenilor români fără viză tocmai în ideea acordării libertăţii de circulaţie pentru etnicii maghiari din România. În relaţia cu R. Moldova, Bucureştiul a pierdut nişte puncte prin faptul că nu a reuşit (sau nu a îndrăznit) să negocieze un regim de vize favorabil pentru cetăţenii R. Moldova.

Eliminarea regimului de vize în Uniunea Europeană pentru cetăţenii R. Moldova va însemna şi un test pentru „paşaportizarea românească”. Se spune că basarabenii îşi redobândesc cetăţenia română în principal pentru a beneficia de libertatea de circulaţie în Uniunea Europeană. Liberalizarea regimului de vize şi eliminarea cozilor de la consulatele şi ambasadele europene din Chişinău ar trebui să ducă în mod logic la scăderea numărului de cereri de cetăţenie română. Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile după liberalizarea regimului de vize – atunci vom şti dacă este vorba de dragoste adevărată. Bineînţeles, faptul că Angela Merkel a menţionat perspectiva ridicării vizelor nu reprezintă o promisiune bătută în cuie, Guvernul de la Chişinău mai are de trecut prin nişte furci caudine şi încă mai are nevoie de sprijinul partenerilor săi din Uniunea Europeană. Nu pot să nu remarc că premierul Vlad Filat va avea muniţie electorală de calibru greu dacă, în timpul mandatului său, cetăţenii Chişinăului vor putea călători liber în Uniunea Europeană.

Cel puţin la nivel public, chestiunea transnistreană a primit destul de puţină greutate. Vorbele Angelei Merkel au alunecat cumva pe deasupra esenţei problemei. De altfel, este destul de greu pentru orice politician cu greutate să deschidă o adevărată cutie a Pandorei vorbind direct despre ceea ce reprezintă cu adevărat Transnistria. Orice politician de vârf înţelege aruncând ochii pe hartă că Transnistria este o formă politică de acoperire a unei baze militare. Iar această formă politică este acceptată de facto, strădaniile Moscovei de a-i da şi o recunoaştere juridică internaţională au întâmpinat până acum o rezistenţă acerbă. Mesajul Angelei Merkel este că Uniunea Europeană nu va accepta un nou Cipru – R. Moldova vine la pachet cu Transnistria şi doar după rezolvarea conflictului transnistrean, rezolvare care are nevoie de foarte multă răbdare. Chişinăul a primit din nou „perspective” şi ar face bine să le folosească. Există o mână întinsă, există o şansă, Chişinăul are prieteni în Uniunea Europeană. Ghiuleaua Transnistriei atârnată de picior va trage greu şi cel mai probabil este de natură să întârzie procesul de aderare europeană. Însă decizia cu privire la viteza de aderare la Uniunea Europeană este o decizie care aparţine exclusiv cetăţenilor R. Moldova şi politicienilor aleşi de ei.