Cu riscul de a nu fi originală, am răspuns: 1. limba română, limba franceză; spiritul critic; 2. nu cred că au fost lucruri inutile; am făcut lucruri inutile, într-un fel – gen „subotnice” sau adunat de fier vechi, dar şi acestea ne învăţau nişte principii de viaţă; 3. …că sunt şi eu prioritară în viaţa mea, nu doar ceilalţi – un soi de deprinderi de viaţă; 4. personalităţi, ceea ce cumulează toate cele enumerate.
Spre marea mea uimire, mi s-au cerut explicaţii legate doar de… „spiritul critic”. I-am răspuns că s-a întâmplat, mai ales, graţie unui profesor, cel de limba şi literatura rusă, care făcea din lecţii dezbateri, respectiv ne-a învăţat să punem întrebări şi să gândim. Am înţeles că nu sunt înţeleasă însă – „de ce, pentru a gândi, aveai nevoie de profesor?!”, aproape că se revolta tânăra mea prietenă. Iar eu m-am bucurat că ea nu înţelege, căci asta înseamnă că – fie şi nu până la capăt, poate – generaţia născută după ’90 are libertatea în sânge.
Sigur că regret că i-am părut, într-un fel, anacronică. Dar, aşa a fost şcoala mea. Şcoala dumneavoastră cum e? Nu fac sondaj, pur şi simplu, scrieţi-ne.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
