Această frază nu reprezintă vreo declaraţie elucubrantă lansată de vreun filozof existenţialist la o beţie. Aceste rânduri absurde reprezintă răspunsul preşedintelui Republicii Moldova la întrebarea unui jurnalist, care dorea să afle de ce nu s-a semnat un decret de doliu în Republica Moldova în urma evenimentelor tragice din clubul bucureştean Colectiv.
În următoarele rânduri n-o să încerc să explic ce a dorit să ne spună preşedintele, am impresia că nici Domnia Sa n-ar putea explica sensul acestei fraze. În următoarele rânduri voi încerca să analizez ce avem şi ce nu avem în această ţară. Mai ales că evenimentele din ultimele zile din România ne arată perfect diferenţa dintre românii basarabeni şi românii de peste Prut.
Să le luăm pe rând. Ce nu avem? Nu avem guvern, premier şi preşedinte. Chiar dacă aceştia există, ei practic vin din domeniul fantasticului, n-au nicio putere de decizie şi mai mult mimează decât exercită funcţiile pe care le deţin. Nu avem ţară, chiar dacă Constituţia şi Declaraţia de Independenţă a RM ne spune altceva. Republica Moldova nu e un stat în adevăratul sens al cuvântului, ci o mimare eşuată a unei entităţi statale. Nu avem societate civilă care să pornească un protest sau o revoluţie de la zero, fără lideri angajaţi politici, fără spoturi video şi afişe lacrimogene, fără lozinci stupide şi cerinţe absurde. Ce nu mai avem? Nu avem curaj şi tupeu să ne cerem drepturile, şi, ce e mai grav – nu avem dorinţa de a schimba ceva. Ne-am făcut comozi în această stare de letargie apatică şi nu ne mai interesează nimic. În România a fost de ajuns să se întâmple o tragedie ca zeci de mii de oameni să iasă în stradă şi să înceapă demisiile în lanţ. La noi, după fiecare tragedie, lumea mimează îngrijorarea şi luarea măsurilor – însă peste ceva timp revenim la acelaşi dezastru. Şi acum mă întreb: ce tragedie trebuie să se întâmple în această ţară ca societatea să se trezească? Câţi oameni trebuie să moară ca să înţelegem că sistemul actual trebuie distrus şi reconstruit de la zero? Ca să-l parafrazăm pe retoricul nostru preşedinte: ar fi fost frumos, însă nu ne-am gândit, pentru că nu avem… nu ştiu ce nu avem.
În schimb, ştiu cu siguranţă ce avem: corupţie, bădărănie, cumetrism, nepăsare, ipocrizie, furturi de miliarde, copii îngrijiţi de bunei, salarii mizere, spitale şi şcoli dărăpănate, pensionari muribunzi şi oameni fără viitor. Ar fi fost frumos să nu le avem pe toate astea, dar, nu ne-am gândit. Însă, ce să mai vorbim, cum zice şi preşedintele: vorba lungă sărăcia omului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
