Acum zece ani, la Chişinău, lumea abia începea să afle ce minune mai este şi telefonul mobil. Astăzi, peste doar un deceniu, întâlnirile se fixează prin intermediul sms-urilor trimise la posturi de radio sau TV, iar viaţa multora dintre noi se consumă şi se rezumă doar la comunicarea cu oamenii virtuali, din computer. Chiar şi invitaţiile la nuntă, de la o vreme se trimit prin e-mail.
N-am nimic împotriva telefoanelor şi nici a calculatoarelor. Deşi mi-e dor uneori de o scrisoare în plic şi înţeleg şi nostalgia poştaşilor după ele… Mai trist e că abundenţa de tehnologii nu ne ajută să fim mai atenţi şi corecţi cu oamenii dragi. Ca şi acum 20 de ani, bărbaţii întârzie să vină la masă în timp ce sunt aşteptaţi, iar femeile uită să-şi anunţe iubiţii că se reţin la coafor.
Un cuvânt bun e întotdeauna binevenit. Un simplu „Ce mai faci?” poate schimba destine. Un banal „Cum te simţi?” te poate însănătoşi. Anunţaţi-vă iubiţii şi iubitele când întârziaţi sau… nu veniţi deloc. Sunaţi-vă părinţii, fraţii şi surorile, indiferent dacă motivul e real sau formal. Învăţaţi-vă copiii să-şi telefoneze bunicii şi naşii – dacă veţi trece şi o mătuşă în listă, credeţi-mă că ea va fi fericită. Gândiţi-vă că, într-o zi, aceste persoane s-ar putea să nu mai existe şi atunci o să vă pară rău cu nu aţi ajuns la timp. Ca şi la întâlnirile fixate, în secolul trecut, la monumentul lui Ştefan cel Mare din centrul Chişinăului…
Timpul. Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
