Pentru mine, ea este reprezentată de câteva partide. Partidul Acțiune și Solidaritate, Partidul „Platforma Demnitate și Adevăr” și recent la această opoziție s-au alăturat proaspeții foști guvernanți, Partidul Liberal.
Ceilalți din „opoziția” parlamentară nu-și merită denumirea. Poate comuniștii mai au un iz de opozanți, dar ceilalți la sigur nu sunt. Ei se bucură din plin de putere. Când am mai avut noi așa o armonie în Parlament, când a mai fost așa ceva ca socialiștii să „deschidă” șampania victoriei cu „pediștii” și popular-europenii? Doar în visurile plaho-dodoniste care au devenit realitate, din păcate.
Așa că, avem noi un fel de opoziție. Dacă te uiți la opoziția rusă, reprezentată de Alexei Navalnîi, ai noștri mai au mult de învățat.
Se teme puterea noastră de opoziția noastră, așa cum se teme puterea rusă de opozantul Navalnîi? Nu!
S-ar teme dacă ar fi la fel de insistenți, la fel de duri sau la fel de activi ca el. Cele mai răsunătoare investigații, descoperiri despre această mare putere care a pus mâna pe Rusia, au fost făcute anume de Navalnîi. El a fost unul din puținii oameni care au făcut cele mai vizibile crăpături în fațada bine tencuită cu milioane și cu în propagandă a lui Putin. Și anume datorită acestor dezvăluiri opinia publică rusă se schimbă, încet, dar sigur. Dacă nu s-ar teme, nu ar fi fost atâtea atacuri spre opoziție.
Boris Nemțov, opozant proeminent al preşedintelui Vladimir Putin, a fost împuşcat mortal. Navalnîi era pe cale să își piardă vederea, în unul din zecile de atacuri asupra sa. Nikolai Andruşcenk, un cunoscut jurnalist, opozant al preşedintelui rus, a fost rupt în bătaie pe stradă. Bătaia a fost fatală pentru jurnalist. Jurnalistul a suferit răni grave și s-a aflat în comă mai bine de o lună, după care a decedat.
Acestea sunt doar câteva nume care au avut de suferit din cauza că au fost și sunt în opoziție. Și nu într-o opoziție ca a noastră, moldovenească, ci în opoziție reală, pentru că într-adevăr, sunt o forță de temut, o forță care poate schimba ceva, o forță cu acțiuni reale, nu doar pe facebook.
Desigur, nu vreau ca politicienii noștri să sufere așa ca cei din Rusia. Vrea doar să ia exemplu, un model de luptă care la noi, nu este prezent.
Avem un potențial enorm, pentru că sunt gafe la fel de enorme ale guvernării care merită taxate dur de opoziție, nu doar prin reacții online și conferințe de presă.
Vreau ca opoziția noastră să fie incomodă. Sunt sigură că vor avea doar de câștigat. Lumea îi va susține, doar dacă vor vedea că ei sunt o adevărată indigestie puterii. Protestele nu sunt unica metodă, ieșiți din acest cerc: Guvernarea a făcut o prostie, opoziția vine cu o reacție, după asta cheamă oamenii la proteste, iar guvernării îi este „în cot” de aceste proteste și cercul se închide. Dacă vedeți că nu merg protestele, faceți altceva, luptați altfel, fiți mai curajoși, mai siguri pe voi. Dacă nu vreți să luptați, nu vă mai numiți opoziție și nu le mai dați oamenilor speranțe deșarte.
