Am devenit și noi țară care are diasporă peste hotare. Despre diaspora din Occident suntem mai bine informați, ea fiind mai activă și mai bine organizată. Din păcate, despre diaspora din Rusia știm foarte puține lucruri. Despre ea aflăm când vreun tânăr ucis este adus acasă. Știu că moldovenii din Occident, îndeosebi cei din Italia, Portugalia, Spania, Franța, dar și cei din SUA sau Canada, au ocazia să se întâlnească cu scriitori și cântăreți de la Chișinău. Nu am auzit însă nimic despre asemenea întâlniri cu diaspora din Rusia. Cine sunt moldovenii din Rusia, unde lucrează, ce-i frământă? Se stabilesc definitiv în Rusia sau revin (ori vor reveni) acasă. Întrebarea e valabilă și pentru diaspora din Occident. 
Colega noastră, ziarista Ala Mândâcanu, în materialul pe care îl publicăm alăturat, dă glas unor frământări la care trebuie să ne gândim foarte serios, și nu numai noi, cetățenii simpli, ci (poate, în primul rând!), mai marii zilei, cei cărora le-am acordat mandatul de a gestiona trebuirile acestei țări. Cei plecați ar reveni acasă, ar investi și s-ar implica activ în procesul de dezvoltare durabilă dacă ar simți că lucrurile în R. Moldova se schimbă în bine, scrie Mândâcanu. Citiți articolul și veți vedea că autoarea se referă la aceleași probleme care ne frământă și pe noi, cei rămași acasă: corupția, reforma judiciară nu bate pasul pe loc, frazeologia privind integrarea europeană, adevărul istoric despre identitatea noastră națională…
Ala Mândâcanu încheie astfel articolul: „Ar fi trist să vedem că R. Moldova se îndepărtează tot mai mult de scopul frumos al integrării europene, iar Diaspora – tot mai mult de R. Moldova”. Asta, din păcate, se întâmplă azi la Chișinău: politicieni în care am crezut și pe care i-am ajutat să vină la putere, împing Moldova rămasă acasă în brațele ursului rusesc. Ei se fac a nu înțelege că alegerile anticipate, asta și înseamnă aruncarea R. Moldova pe orbita asiatică.

(c.t.)