Însă cine să îndrăznească acum să meargă în Ucraina? Săptămâna aceasta au fost bombardate camioane cu refugiaţi în zona Luganskului. Au murit mulţi civili, şi nu doar bărbaţi, ci şi femei şi copii. Deci, nu e nici o veselie acolo. E o mare tristeţe. E un măcel oribil. Chiar dacă nu te temi, parcă ţi-e ruşine să mai mergi la mare într-o ţară în care doliul a devenit o constantă.
Între timp transnistrenii îşi bat joc de profesorii din şcolile româneşti într-un fel fără precedent. Sunt umiliţi „în vamă” ori de câte ori vor să vină la Căuşeni. Nina Ştanski pare să ia lecţii de conduită de la Rogozin. Viceprim-ministru pentru Cooperare Internaţională a unei republici autoproclamate, a reuşit – de-a lungul timpului – să atragă atenţia nu doar prin fotografii cu rochiţa suflată de vânt, ci şi prin declaraţii belicoase la adresa Chişinăului. Deşi, în stil sovietic, transnistrenii s-au întins mai mult decât li-e plapuma. După ce au pierdut un război, au apelat la ajutorul Rusiei şi s-au ales nu doar cu teritoriile pierdute, ci şi cu bucăţi din Moldova istorică.
Aşa cum ne-a învăţat pactul Ribbentrop-Molotov. Nu contează ce ai, contează cine face împărţeala. Oleg Belavenţev, reprezentantul lui Putin în Crimeea, a declarat recent că: „Eu le-aș uni și astăzi, dar din păcate vedem ce se întâmplă în prezent în Ucraina. Sunt sigur că în cele din urmă Transnistria oricum va fi cu Rusia”. Şi suntem convinşi că au în vedere şi Benderul, şi restul satelor moldoveneşti. Mă rog, vorbind de sate, nici nu am putea spune că Varniţa a avut vreun sprijin real din partea autorităţilor, atunci când s-au trezit cu „pacifiştii” în ogradă. Meritul e în întregime al sătenilor.
Aşa că nu ne rămâne decât să declarăm cu amărăciune că în momentul de faţă Moldova are: o republică autoproclamată – cu vamă, „pacifişti” şi „miniştri”; un litoral pierdut; un partid comunist în plină ascensiune; un partid socialist care ne promite la televizor (la majoritatea posturilor tv, că banii nu muşcă) o anulare a acordului de asociere cu Uniunea Europeană; o ţară vecină în care „fratele mai mare” intră cu lansatoare de bombe; un „frate mai mare” care ne ameninţă fără pauză; câţiva politicieni mai bogaţi decât prevedea legea – la propriu!; o Găgăuzie în care politicienii se joacă de-a hai cu fostele soviete că deja ştim cum e să ne meargă rău derutând oamenii de acolo; un Rogozin caruia îi place să zbiere prin Chişinău mai ceva ca şoferilor din autogara centrală; nişte producători autohtoni cărora li se bagă înapoi în curte produsele din motive politice şi câţiva oameni de bună credinţă care nu au nici o putere decizională.
Asta e acum Moldova. Şi depinde de fiecare în parte să devină altceva. Vreţi respect şi decenţă, judecători siliţi să aplice dreptatea, politicieni verificaţi la sânge şi la portofel, o comisie capabilă să discute cu autoproclamaţii, o biserică ale cărei drepturi nu vor fi afectate în ciuda manipulantului discurs al comuniştilor, drepturi pentru cetăţeni şi producători autohtoni – atunci vedeţi bine cui vă daţi votul la toamnă. Sigur, la noi aproape că funcţionează bancul: „Cum îl alegi pe cel mai corupt politician dintre cei 101? Răspuns: îl iei pe unul la întâmplare.” Însă, aşa cum s-a demonstrat şi în România, deocamdată cel mai important e să luăm direcţia bună. Fiindcă odată integraţi cum se cuvine în Europa, vor veni de acolo măsurile împotriva corupţiei. Iar câtă vreme vom sta departe de Europa, toate vor fi exact aşa cum sunt azi. Vă place?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
