Judecând după faptul că presa a mediatizat copios acest sondaj, iar analiștii l-au comentat la modul serios, înseamnă că a fost recunoscut ca fiind unul credibil și realizat profesionist.
Precum se știe, viața bate filmul, iar practica bate gramatica. Să analizăm câteva date ale sondajului, luate la întâmplare: dacă mâine ar avea loc alegerile, pentru PD ar vota 8,2% din populație; 13 la sută din intervievaţi au declarat că nu ar merge la vot; numărul indecişilor e de aproape 18 la sută; 14 la sută spun că trăiesc mai bine ca anul trecut; în politicienii Marian Lupu, Mihai Ghimpu și Nicolae Timofti au încredere circa 15 la sută din populație ș.a.m.d.
Aceste procente de populație se referă la asemenea teme ca încrederea față de partidele politice, prezența la vot (activismul politic) al electoratului, nivelul de trai al populației, încrederea în liderii politici ai republicii ș.a.m.d. Sunt relevante aceste teme? Putem considera aceste teme ca fiind marginale? Bineînțeles, nu. Acum să trecem la altă temă, tema unionistă, atât de „dragă” unora care o consideră „nerelevantă și marginală”. În sondajul la care ne referim, tema unionistă e considerată relevantă de peste 15% din populație.
Comparată cu alte probleme-cheie (ca să mai dăm câteva exemple), așa cum le definește sondajul, tema unionistă s-ar plasa, statistic, undeva între „relațiile cu Rusia” (relevante pentru 19,6% din populație), „condițiile de trai" (18,6%) și „relațiile cu UE" (12,1%). Cine ar putea afirma despre aceste ultime trei teme că ar fi irelevante, marginale, extremiste? Cine ar îndrăzni să definească drept periculoasă și antistatală dezbaterea acestor teme în spațiul public? Cine ar putea considera ilegitimă o acțiune politică în numele uneia dintre aceste ultime trei teme?
Haideți acum să vedem care e profilul sociologic al „unionistului”, pentru a verifica în ce măsură el se potrivește definiției pe care încearcă s-o acrediteze public apărătorii înfocați ai statalității moldovenești, ai statalității moldovenești în stare pură, nealterată de românism. Iată ce spun cifrele, nu eu. „Unionistul" e mai curând tânăr (22,2% dintre tinerii între 18-29 de ani sunt unioniști), are studii superioare (20,2% dintre cei care au minimum colegiul sunt unioniști) și au un statut socio-economic înalt (21,3% din această categorie sunt unioniști).
Concluziile care se impun nu cred să-i bucure prea mult pe promotorii moldovenismului antiromânesc: o parte semnificativă a noii elite culturale, sociale și economice (deci, potențial, al viitoarei elite politice din R. Moldova) este unionistă. Repet: asta nu o spun eu, ci sondajele. În ciuda eforturilor de a-i prezenta pe unioniști ca pe niște fanatici și zănatici marginali și extremiști, realitatea este în fond cu totul alta. De aici trebuie să mai tragem o concluzie, și anume: mi se pare că politicienii cu adevărat lucizi și responsabili ar trebui să ia aminte la aceste cifre, fiindcă vorbim despre o înclinație a celor, repet, tineri, dinamici, educați, cu potențial. Adică despre acei care mâine vor lua locul actualilor politicieni.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
