Ce vom scrie despre înfrângerea AIE în alegeri

Am cam înţeles pe ce pune accentul în campanie fiecare din cele patru componente. Filat va fi premier până la 28 noiembrie, Ghimpu se va întâlni cu intelectualii de la sate şi le va cere „Parlamentul în schimbul Europei”, iar Lupu va promite „ceva Moldovei şi ceva ţie”. În realitate, toţi vor acţiona după sloganul cel mai nefericit din campanie, cel al AMN – „Noi ne facem datoria”. Care, de fapt, este cam identic cu titlul unei emisiuni „Las’ că-i ghini”.

Nici sloganul comuniştilor nu e tare inspirat. Într-o ţară devorată de sărăcie, cu cetăţeni demoralizaţi, să vorbeşti despre „victorie” este ca şi cum ai vorbi de spânzurătoare în casa mortului. Numai că sloganul lor nu este unul orientat spre cetăţean, ci „spre ei”. Conform acestei logici, ei vor lansa până la 28 noiembrie tot felul de atacuri şi provocări la adresa AIE, dând impresia unei forţe aflate mereu în ofensivă. În consecinţă, arbitrul, adică alegătorul, va fi pur şi simplu somat să recunoască nu faptul că programul sau sloganul comuniştilor este mai bun, ci că ei au mai multă vlagă şi capacitate de luptă.

Nu înţeleg anemia cu care acţionează AIE în campanie, tot astfel cum nu am înţeles-o de-a lungul unui an întreg în raport cu dosarele grave. Ştiu ce mi se va spune, că ei au fost prinşi cu povara guvernării. Cum naiba reuşeau comuniştii să producă provocări atât fiind la guvernare, cât şi în opoziţie? Sunt convins că dacă un Voronin aflat la guvernare avea la îndemână dosare împotriva celor din AIE de genul celora pe care le-a avut AIE împotriva lui, într-un an praful s-ar fi ales din cei patru „aieişti”.

Mă tem că una din explicaţiile acestei anemii este o înfumurare, vecină cu prostia: „Suntem atât de buni, ca şi cum îşi zic liderii AIE, ne apreciază Europa, ce să mai luptăm, dacă şi aşa e clar că vom învinge”.

A doua explicaţie este că oamenii aceştia nu au cam făcut mare treabă pentru victoria de la 29 iulie. Aceasta le-a fost cam dăruită şi acum ei aşteaptă un nou „cadou”.

În sfârşit, mă tem că AIE nu simte poporul din care face parte. Ei cred că au de-a face cu nişte oameni bine crescuţi, cărora trebuie să le vorbeşti civilizat, aproape în şoaptă. De fapt, e vorba de persoane cărora trebuie să le arăţi pumnul şi să le urli în ureche. Aşa cum procedează comuniştii.

De câte ori comuniştii le-au dat oponenţilor lor lecţia rolului televiziunii şi a diferitelor filmuleţe toxice în campanie! Aşa cum fac şi de data aceasta. AIE nu a învăţat nimic. De ce timp de un an întreg AIE nu a făcut niciun film, de pildă, despre boierul Voronin şi toate proprietăţile lui? Sau unul despre tandemul Voronin-Muruianu?… Sau unul despre Oleg Voronin?…

Mă tem că domnii din AIE nu au suficientă imaginaţie ca să-şi închipuie o scenă de după sărbătorile de iarnă şi anume: să se vadă stând cuminţi în Parlament în banca opoziţiei cu un Voronin înjurându-i din prezidiu. Poate măcar asta i-ar trezi.

…Probabil, ultima frază pe care o vom scrie despre înfrângerea AIE de la 28 noiembrie va fi aceasta: „Ei nu şi-au bătut joc doar de aspiraţiile noastre europene, ei şi-au bătut joc de fapta tinerilor de la 7 aprilie şi de memoria lui Valeriu Boboc”.