Victoria lui Klaus Iohannis a fost rezultatul unei ample mobilizări din partea tinerilor și a diasporei. Prezența la vot în cel de-al doilea tur al scutinului a fost cu 10% mai mare decât în primul (62,04% față de 52,31%). Aproape toate aceste voturi exprimate suplimentar în al doilea tur au mers către Iohannis, candidatul liberal la șefia statului român, considerat acum, spre deosebire de contracandidatul său social-democrat, exponent al statului de drept.
Ucrainenii,la rândul lor, au reușit pentru prima dată în această toamnă să-i elimine pe comuniști din parlament, o izbândă la care noi, în Republica Moldova, nici nu îndrăznim să visăm. Peste două săptămâni vom avea și noi alegerile noastre, iar sondajele de opinie arată că societatea e divizată și prea puțin lămurită cu privire la vectorul pe care e bine să-l urmăm.
Dar, analizând rezultatele ultimelor trei scrutine parlamentare desfășurate în Republica Moldova, ne putem convinge că și la noi, ca și în statele vecine, o prezență mai numeroasă la vot asigură un rezultat care favorizează într-o mai mare măsură dezvoltarea statului, iar aleșii nu mai reprezintă doar segmentul votanților tradiționaliști, îndrăgostiți orbește de același partid.
Astfel, la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, prezența la urne a fost de 57,55%, iar comuniștii au obținut giganticul scor de 49,48%, în condițiile unor fraude insolente, ce-i drept. La scrutinul repetat din 29 iulie, mai mulți cetățeni și-au exprimat opțiunea electorală – 58.77% – și, se pare, că la vot au mers anume oamenii care s-au simțit sfidați de rezultatele din aprilie. Prezența a crescut, iar scorul comuniștilor s-a redus la 44,69%. În cele din urmă, la ultimele alegeri parlamentare, din 28 noiembrie 2010, au votat 63.37% dintre cetățenii moldoveni cu drept de vot, iar comuniștii au coborât sub 40%.
În Republica Moldova, conform acelorași sondaje de opinie, rata indecişilor este 10,8%. Nehotărâții, tinerii blazați de politică, miile de cetățeni moldoveni care lucrează în Italia, Austria, Portugalia ar putea salva rezultatul alegerilor de peste două săptămâni. Ar putea să ne alăture statelor în care societatea, ajunsă la ananghie, a știut să se mobilizeze și să facă alegerea potrivită. Ar putea să evite deturnarea Republicii Moldova de pe o cale pe care a pășit și așa tardiv.
