Ei nu sunt subiect de titluri bombastice în presă, dar asta nu înseamnă că nu au nimic de spus. Așadar, continuăm rubrică dedicată oamenilor de rând și gândurilor ce-i frământă.
Eudochia Starcenco, 52 de ani
„Am învățat de vânzătoare și am lucrat în domeniu până am născut copiii, dar pentru că soțului îi plăcea băuturica m-am concediat și am început să muncesc doar noaptea. Acum copiii sunt mari, soțul a decedat, iar eu trăiesc singură. Mai am cinci ani până la pensie și trebuie să trăiesc din ceva și de trei ani și jumătate lucrez la Direcția salubritate din cadrul Primăriei Chișinău. Primesc câte 2500 de lei lunar și cu greu pot să-mi plătesc toate serviciile comunale, dar mă mai ajută și copiii. Fac curat și în fața guvernului și în fața parlamentului, dar cei care lucrează acolo și care ne conduc, fură tot ce le pică, iar de noi, oamenii simpli, nu le pasă.
Eu sunt de vină că m-am măritat cu un alcoolic. Nu trebuia să lepăd lucrul, dar eram tânără și nu prea aveam minte. Oamenii deștepți nu ajung așa ca mine, ei lucrează în birouri. Chiar dacă sunt multe probleme, oricum mă bucur că am crescut doi copii deștepți, un băiat și o fată. Ei lucrează pe specialitate, mi-au făcut nepoți și mă mai alin cu dânșii. Acum trăiesc de dragul lor, dar sper să prind și eu zilele când țara noastră va trăi mai bine”.
Timpul.md (D.G.)
