Cei mici vor fi mici, cei mari – rămân mari

În acest spot apare un tip care îşi cere drepturile motivând: „Tu ştii cine sunt eu? Sunt cetăţean european şi am drepturi”.

Afirmaţia aceasta m-a trimis automat cu gândul în două direcţii: una pozitivă şi alta negativă. Cea pozitivă e legată de direcţia proeuropeană pe care o căutăm şi o dorim. Sentimentul că, dacă vom intra în Uniune, drepturile noastre vor fi depline. Convingerea că în Europa e mai bine.

Însă aspectul negativ al unui astfel de spot e raportat la drepturile omului în general. La convingerea că cei mici vor fi mici şi cei mari – rămân mari. Orientarea aceasta nu ţine neapărat de politică. De cele mai multe ori ţine de prejudecăţi.

Drepturile mult aclamate ale fiecărui om de pe planetă – care ar trebui să fie aceleaşi pentru toţi – par utopice când te gândeşti că întotdeauna există un frate mai mare, cu drepturi mai multe. În spotul respectiv nu se spune sunt un om al acestei planete şi am drepturi, nu se spune sunt cetăţeanul acestei ţări şi am drepturi, ci se spune: „sunt cetăţean european”.

Cred că foarte mulţi dintre voi aţi urmărit Campionatul European de Fotbal 2012. Aţi văzut meciul dintre Anglia şi Ucraina. Aţi văzut golul dat de ucraineanul Marko Devici în poarta apărată de englezi. Gol nerecunoscut de arbitri. Un gol care a subliniat prejudecăţile de care vorbeam mai sus. Dacă poarta ar fi fost a Ucrainei, cum ar fi stat acum lucrurile? Ar fi acordat arbitrii golul, sau – în caz contrar – ar fi intervenit FIFA cu penalizări?

Dar cum dreptatea se împarte undeva între scuză şi prejudecată, trebuie să înţelegem: prejudecata ţine de faptul că Anglia era preferată, scuza – că înainte de gol, cu multe secunde (secundele sunt lungi şi preţioase în fotbal), ar fi existat un offside. Întrebarea firească e: dacă e adevărat că a existat un offside de ce nu a fluierat tuşierul în timp regulamentar?

Sigur, discuţia de faţă nu e despre fotbal şi nu are rost să o întind. E despre clase sociale, naţionalităţi, cetăţeni, drepturi. Despre cetăţenii europeni. E bine că Europa apără drepturile cetăţenilor ei. Şi să sperăm că, în curând, vom putea rosti ca personajul spotului publicitar, pentru că, până una alta, adevărurile sunt multiple şi dreptatea se împarte cu căciula şi măciuca.