Cercetarea, coordonată de Elizabeth Broadbent de la Universitatea Auckland, a fost realizată pe un eşantion de 49 de adulţi sănătoşi, cu vârste cuprinse între 64 şi 97 de ani. Fiecare participant a fost rugat ca timp de 3 zile să îşi rezerve zilnic câte 20 de minute pentru a scrie. Jumătate dintre participanţi au notat „despre cea mai traumatică/ supărătoare experienţă din viaţă, pătrunzând în cele mai adânci gânduri, sentimente şi emoţii induse de amintirea acestui eveniment, lucruri pe care nu le-au mai spus nimănui”. Ceilalţi participanţi, în schimb, „au scris despre activităţile zilnice pe care urmau să le facă a doua zi, fără a menţiona emoţii, opinii sau credinţe”.
Două săptămâni mai târziu, toţi participanţii au fost supuşi unei biopsii de piele de 4mm, realizată pe partea anterioară a braţului. În următoarele zile, rănile au fost fotografiate cu regularitate pentru a se determina rata vindecării.
În cea de a 11-a zi de la biopsie, 76,2% dintre participanţii care au scris despre emoţiile produse de un eveniment traumatizant se vindecaseră complet, comparativ cu doar 42,1 procente dintre cei care scriseseră despre programul zilnic.
„Mecanismele biologice şi psihologice din spatele acestui efect au rămas necunoscute”, au notat oamenii de ştiinţă adăugând şi că cei care au notat despre sentimentele lor au experimentat un nivel de stres şi semne ale depresiei similare cu cele ale celorlalţi participanţi.
Chiar dacă ei nu au fost conştienţi de faptul că s-au simţit mai relaxaţi sau că aveau o atitudine pozitivă, notarea trăirilor pare să fi declanşat o reacţie în corp, probabil una care implică acţiunea sistemului imunitar.
Sursa: descopera.ro
