Marius Lazurcă, noul ambasador al României la Chişinău, vine în Moldova direct de la Vatican. Domnia Sa are un doctorat în istorie-antropologie la Universitatea Sorbona din Paris, o familie cu cinci copii, iar faptul că a activat la Sfântul Scaun îi acordă un plus de credibilitate în RM. Astfel, după o pauză de un an, la Ambasada României de la Chişinău se pare că s-a găsit omul potrivit la locul potrivit.
În istoria scurtă, de doar aproape două decenii, a relaţiilor diplomatice dintre cele două state româneşti am cunoscut mai multe personalităţi care au contribuit enorm la apropierea celor două maluri de Prut. Îmi amintesc şi azi cu o deosebită admiraţie de unii dintre primii ambasadori ai României la Chişinău, care abia descopereau Basarabia prin anii ’90 – Victor Bârsan şi Marcel Dinu, doi intelectuali care au lăsat amintiri frumoase în Moldova. Erau foarte deschişi cu noi şi participau la toate evenimentele culturale ca nişte fraţi adevăraţi, nu ca oficiali de la ambasadă… Îmi amintesc şi de Ion Ţăranu, unul dintre cei mai longevivi ataşaţi pentru cultură ai Ambasadei României, care îi cunoştea pe nume pe toţi scriitorii, jurnaliştii şi artiştii din republică. Exact aşa ne imaginam noi un model de diplomat, iar diplomaţia – ca pe o artă de a uni oamenii. E drept însă că şi timpurile erau altele.
În ultimii opt ani, comuniştii au reuşit să izoleze Ambasada României de noi. Au fost, de fapt, nişte timpuri grele pentru diplomaţii români de la Chişinău, când orice informaţie şi declaraţie venită de la ei era interpretată în fel şi chip de regimul Voronin. Din cauza unei guvernări românofobe, Ambasada devenise o permanentă ţintă de atac. Cetatea de românism de altădată s-a transformat, treptat, într-o instituţie excesiv de vigilentă, „corectă” şi distantă – acestea erau condiţiile în care era silită să supravieţuiască. Umilinţa şi hărţuirea metodică au degradat în isterie pe 7 aprilie 2009, când câţiva dintre zecile de mii de protestatari au arborat Tricolorul românesc pe clădirea Preşedinţiei moldoveneşti. Pentru ca, a doua zi, România să fie învinuită că ar fi organizat o lovitură de stat în RM! Este greu să-ţi imaginezi starea de spirit a ambasadorului de atunci, Filip Teodorescu, care nu a avut parte la Chişinău de cele mai frumoase zile din cariera sa, în momentul în care a fost declarat persona non grata. Şi, după cum ştiţi, isteria comunistă nu s-a oprit aici…
Aşadar, dintr-un loc paşnic, precum e Vaticanul, noul ambasador al României la Chişinău, Marius Lazurcă, vine în lumea noastră – nu foarte sfântă, nici foarte liberă şi foarte sigură. E adevărat, avem astăzi în RM o guvernare nouă, prooccidentală şi pro-românească. Stereotipurile comuniste, gen „România vrea să anexeze RM” devin tot mai anacronice, puţini moldoveni mai cred în poveştile lui Voronin despre „lovitura de stat” de pe 7 aprilie 2009 şi, slavă Domnului, Stepaniuc şi alţi ideologi ai moldovenismului primitiv se află astăzi într-un fel de… opoziţie. Toate acestea sunt adevărate şi, totuşi, pentru un ambasador român, Chişinăul rămâne a fi un câmp minat. Şi acest câmp trebuie curăţat – cu forţe comune, bineînţeles – de balastul acumulat ani la rând, pentru a putea semăna din nou seminţele încrederii.
