– Domnule CHristophe Eme, cum aţi ajuns în Republica Moldova?
– Absolut întâmplător. Am venit cu un contract pe două luni şi am rămas… 11 ani! În acea perioadă lucram în domeniul umanitar. Aşteptam un răspuns ca să plec în Afganistan. Mi s-a propus să vin în Moldova pentru a lucra la o organizaţie franceză care activa sub egida Uniunii Europene. Nu auzisem până atunci de Moldova. Mergeam în misiuni de ajutor umanitar în ţări în care aveau loc războaie, sau incidente climaterice. În Moldova, la acest capitol, nu se întâmplă nimic. De aceea şi nu aveam de unde să aud despre această ţară.
– Cum vi s-a părut Moldova când aţi venit pentru prima dată?
– Primele senzaţii au rămas în inima mea până acum. Moldova este o ţară primitoare, ospitalieră, cu oameni deştepţi, cu o cultură bogată şi o istorie mare. Nu sunt sociolog, nici politolog, am doar o experienţă de viaţă diferită de ceilalţi, prin faptul că am locuit în diverse ţări. Doar din această perspectivă pot descrie Moldova.
– Cum vi se pare Chişinăul?
– Atât mie, cât şi altor prieteni şi cunoscuţi de-ai mei originari din alte ţări, ne place aici. Calitatea vieţii este foarte bună, spre deosebire de alte oraşe. Găseşti aproape orice. În primul rând, Chişinăul este o capitală foarte verde. În al doilea rând, este mai sigur să locuieşti aici decât în alte oraşe ale lumii, mai ales în cele mari, unde ai mereu un sentiment de insecuritate. Când aţi auzit ultima dată de un furt direct în stradă sau de un grup de tineri care să facă scandal? Aceste lucruri se întâmplă mult mai rar în Moldova.
– Curios, pentru că unii străini văd exact opusul…
– Mulţi străini, în special bărbaţi de peste 40 de ani, vin în Moldova pentru a-şi căuta o parteneră de viaţă. Nu este un lucru rău, dar acest aspect nu ar trebui să primeze, atunci când e vorba de Moldova. Într-o altă ordine de idei, lipsesc evenimentele de o anvergură mai mare care ar da o imagine mai bună Moldovei. Există unele de ordin local, organizate de autorităţi sau diferite ambasade, dar asta nu este suficient…
– Cum e să dezvolţi o afacere în Moldova?
– E mai uşor decât în alte ţări, mai ales după ce înţelegi cum funcţionează sistemul. Ca imigranţi, trebuie să ne adaptăm în ţara respectivă. Suntem controlaţi poate ceva mai mult decât ceilalţi, dar e ceva normal. Eu am trăit în Liberia, Kenya – aşa se întâmplă peste tot. Am fost „controlat” poate mai mult ca orice companie moldovenească, dar astea sunt regulile – toate legile trebuie respectate.
– Ce credeţi că ar trebui să se schimbe în Moldova pentru a atrage mai mulţi investitori?
– Este nevoie de stabilitate politică. Mai puţin contează cine creează cadrul de stabilitate – partidele de dreapta sau cele de stânga. Important este să existe o continuitate. Schimbările de la un an la altul nu sunt benefice nici pentru businessul mic, nici pentru cel mare.
– Putem vorbi de o implicare a politicului în businessul din Chişinău?
– La nivelul meu, de mic întreprinzător, nu. Cu toate acestea, constat că e mult mai uşor să dezvolţi o afacere acum decât cu zece ani în urmă.
– Aveţi la Chişinău mai muţi prieteni moldoveni sau francezi?
– Sunt membru activ al Camerei de Comerţ şi Industrie (până în vara anului 2010 – Club de Afaceri) Franţa – Moldova. În calitate de reprezentant al 12 companii franceze şi al altor două italiene, interacţionez des cu francezii din Chişinău. Dar nu ţin o contabilitate. Cred că este vorba de jumătate la jumătate.
– Cum veţi sărbători Ziua Naţională a Franţei?
– Sunt un om discret. Voi onora invitaţia ambasadorului de a merge la Ambasada Franceză şi atât.
Un francez printre moldoveni
Francezul Christophe Eme, stabilit în Moldova de 11 ani, conduce în prezent o întreprindere privată care are drept scop atragerea investiţiilor franceze în Moldova. Este vorba de o întreprindere-mamă, un incubator, care acoperă 14 companii, la unele este asociat, la altele – administrator sau director. 12 dintre aceste companii sunt franceze, două italiene. Iar toţi angajaţii lui Christophe Eme sunt moldoveni. Pe lângă aceasta, Christophe mai are şi o fundaţie care oferă ajutor umanitar. Fiind un amator de fotbal, el a organizat un turneu internaţional pentru copiii din zona rurală. În 2006 a început cu 40 de copii, iar la ultimul turneu din 2008 au participat 600 de mici fotbalişti. La eveniment au participat echipe din Rusia, Belarus, Austria, Franţa, Turcia, Azerbaidjan şi România.
În perioada 2001-2003 a fost membru al primului Club Rotary din Chişinău.
În 2003 a fondat un alt club Rotary, Rotary Chişinău Centru, al cărui preşedinte a fost timp de doi ani şi din care a făcut parte până în anul 2007. În această perioadă a reuşit să atragă câteva zeci de membri din străinătate şi au fost efectuate proiecte umanitare.
Christophe se consideră un cetăţean internaţional. În fiecare weekend
organizează câte un meci de fotbal cu reprezentanţi ai comunităţii internaţionale în Republica Moldova, ce-i drept, departe de ochii presei, ca între prieteni.
Ana Taban
