Săptămâna trecută, însă, aflându-mă în Parcul „Alunelul”, am hotărât să-mi înving fobia, pășind, pe cărarea dintre viață și moarte, spre unul dintre cele mai vechi cimitire din Chișinău – Cimitirul Evreiesc.
Un angajat al cimitirului, cu înfățișare de om coleric, mă aștepta la poartă parcă mirat că vede o persoană vie. L-am rugat să mă însoțească în labirintul pietrelor funerare, iar el a acceptat bucuros. Cu o pasiune bolnăvicioasă, a început să-mi povestească despre munca lui, eu, însă, nu-l ascultam, pentru că eram absorbită de vechimea monumentelor ce ascund istoria pogromului evreiesc din 1903 și 1905.
Copacii uscați, pământul puhav și umed îmi trezea în suflet un nou sentiment, de parcă participam la scene de horror. Nutream speranța unei noi descoperiri ce urma să mă inspire, însă pietrele care se măcinau sub mușchi și licheni îmi lăsau în suflet o întrebare: cam ce presupune îngrijirea unui cimitir? Angajatul, parcă ghicindu-mi gândurile, îmi răspunse că „există o situație clară asupra mormintelor, și anume: care sunt plătite (50 dolari pe an) sunt îngrijite, iar celelalte lăsate să se lupte singure cu calamitățile naturale”.
Într-o armonie desăvârșită își duceau somnul de veci un rând de copii evrei. Printre pietrele funerare, îngrădite de gratii, stăteau agățate jucării, ceea ce marca faptul că ele sunt vizitate.
Acest tablou m-a dus cu gândul la motivul izbucnirii pogromului care a fost moartea unui copil ucrainean pe nume Mihail Rîbacenko, iar gazeta locală „Svet” („Lumina”) a susținut că băiatul din Dubăsari a fost omorât pentru ca evreii să-i folosească sângele la prepararea Azimii (Matza) de Paște.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, partea de est a cimitirului a fost deteriorată considerabil. În 1958, teritoriul a fost divizat în două părți, una dintre care a fost ulterior transformată de autorităţi într-o piaţă agricolă. Spre 1960, partea de est a cimitirului a fost distrusă total, pietrele de morminte au fost zdrobite și apoi folosite la construcția gardului pentru partea rămasă din Cimitirul Evreiesc, dar și pentru alte cimitire din Chișinău, precum și pentru pavarea aleilor din parc. Pe teritoriul, cândva ocupat de cimitir, a fost amenajat Parcul „Alunelul”, terenuri de tenis şi blocuri locative.
Partea de vest a Cimitirului Evreiesc s-a păstrat şi până în prezent, însă majoritatea mormintelor sunt în stare gravă, pietrele funerare sunt dărâmate, plăcile – stricate şi şterse, iar gardurile – ruginite şi scofâlcite. Vandalii, efectele naturale și timpul nemilos distrug chiar cele mai dure pietre.
În ziua de azi, cimitirul este deschis pentru înmormântări.
