E evident că acel om oarecare din această pildă e de fapt Iisus, iar ospățul e împărăția lui Dumnezeu, pregustată aici în Sfânta Împărtășanie. Însă întrebarea e cine suntem noi. Cel care și-a luat țarină, boi sau care s-a căsătorit? Sau suntem cumva cei de pe ulițele cetății?
Așa cum am spus săptămâna trecută, chemarea la cină e ultima pildă care se citește înainte de nașterea Domnului Iisus. Întâlnirea dintre Dumnezeu și om e precedată de aceste pregătiri. La Matei este o pildă asemănătoare. Un Împărat cheamă oamenii la nunta Fiului Său. Mai departe, ca și aici, invitații refuză fiindcă și-au cumpărat țarină și așa mai departe. Însă se spune ceva în plus: „ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă, și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi." (Matei 22; 9-14)
Dacă citim împreună aceste pilde înțelegem două lucruri: 1. Că cele cerești (chemarea Domnului) sunt mai importante decât cele pământești (ceea ce ni s-a spus și în săptămânile care au trecut); 2. Că a răspunde cu indiferență la chemarea lui Dumnezeu nu e de folos. Avem nevoie de haină de nuntă. Ori haina de nuntă nu e altceva decât haina botezului, omul nou de la botez. Dacă această haină e murdărită prin păcatele noastre, e nevoie să o spălăm. De aceea înainte de a pofti la cină (împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului) ne spălăm prin taina spovedaniei.
Să ne ajute Dumnezeu să fim în haine curate de nuntă în împărăția lui Dumnezeu, iar de marele praznic al Nașterii Domnului să fim așa cum ne-au învățat pildele din acest post: milostivi, curați sufletește, neiubitori de avuții, pregătiți oricând să lăsăm țarinile noastre pentru a răspunde chemării lui Dumnezeu.
