Apoi, nu ştiu cum şi nu ştiu de ce, certitudinea a dispărut, ca după o scurtă perioadă de incertitudine să se transforme într-o nouă certitudine, de data aceasta definitivă (cel puţin pentru unii). S-au invocat „obstacole juridice”, apoi nişte supărări de mahala, pe care se ţine toată moralitatea Chişinăului politic. Faptul – ruşinos în sine, descalificant pentru democraţii care se află azi la conducerea R. Moldova – rămâne fapt (istoric): Chişinăul oficial a refuzat să-i acorde scriitorului Paul Goma, şi familiei dumisale, cetăţenia R. Moldova. Prima întrebare care apare în legătură cu aceasta e următoarea: cine la Chişinău se teme de Paul Goma? Să fie vorba cu adevărat despre „obstacole legislative”, care nu pot fi depăşite, sau despre altceva? Repunerea lui Paul Goma în drepturile lui cetăţeneşti fireşti – or, problema trebuie pusă anume în acest mod! – nu mai e o chestiune de legislaţie, ci de morală. Să condamni simbolurile şi crimele comunismului, dar să nu-i acorzi lui Paul Goma cetăţenia pe care a pierdut-o din cauza comunismului, înseamnă că în R. Moldova se întâmplă ceva extrem de grav. Există un om care, conform Constituţiei R. Moldova, nu numai că are dreptul, dar e şi obligat, ca domnitorul din povestirea lui Creangă, să sărute obrazul scuipat de boierul hiclean. Numele acestui om e Nicolae Timofti.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
