Cine pe cine: Voronin pe Roşca sau Roşca pe Voronin?

(În ambele cazuri ghilimelele sunt pe deplin justificate, fiindcă nici Roşca nu a fost unionist, şi nici Voronin comunist. Ei au jucat nişte roluri, roluri care aduceau bani, electorat şi putere.) Se pare însă că am greşit pentru că nu Voronin l-a îngropat pe Roşca, ci invers – Roşca pe Voronin. Să mă explic.

Despre Voronin, totuşi, trebuie să vorbim la timpul trecut. Da, a fost un lider politic autentic, autoritar şi un pic despotic, la un moment anume putea să devină chiar un lider naţional. Voronin se bucura, la acea vreme, de o mare popularitate şi încredere, era pentru o parte a societăţii, ca să zic aşa, un fel de „cel mai iubit dintre pământeni”. Spre deosebire de Voronin, Roşca a fost şi este cel mai detestat om politic, cel mai neiubit dintre pământeni. Toate sondajele, constant, îi dau cea mai mare rată de neîncredere. Într-un anume sens, Voronin era domn, Roşca – măscărici. Acum se vede cel mai bine că relaţia cu Roşca a fost fatală pentru Voronin. Voronin, om alb la cap, serios, respectat, totuşi, în mediile politice, interne şi internaţionale a dat mâna cu un marginal politic paranoic, obscur, cu o maimuţă politică care făcea politică prin copaci. Zică oricine ce doreşte, dar „politica de stradă” nu e pentru Voronin, nu-i merge acestui bătrân cu chip respectabil să mărşăluiască duminica pe străzi, alături de nişte ţipălăi tineri cum ar fi Muntean, Petrenko, Ciobanu şi campania. Nu cred că adevăratul electorat comunist este încântat văzându-l pe liderul său urlând la microfon în piaţă alături de Roşca. Roşca ştie ce face, iar ceea ce face, face la comanda cuiva din PCRM sau din afara lui. Este clar că „mitingurile de protest” au fost gândite (de către cine doar putem presupune) nu pentru a debarca Alianţa de la guvernare, care nu poate fi debarcată, căci e legitimă şi constituţională, ci pentru a face din Voronin un marginal politic extremist, ca şi Roşca, adică pentru a-l discredita şi a-i „tăia” drastic din popularitate, împingându-i astfel, în prim-planul PCRM-ului, pe tinerii şacali din anturajul său.

Un pas serios în realizarea acestui scop pe care Voronin nu-l înţelege (boala tuturor dictatorilor îmbătrâniţi) este şi decizia fracţiunii comuniste de a boicota şedinţele Parlamentului, care vor începe săptămâna aceasta, motivând că acesta este nelegitim şi că PCRM nu doreşte „să fie părtaş la genocidul împotriva propriului popor”. O motivaţie tipic „revoluţionară”, în stilul lui Roşca şi Tkaciuk. Toţi văd că acţiunile stradale ale comuniştilor nu iau foc – şi nu din cauza gerului. Nici Voronin, nici Roşca nu poate aduna mai mult de 2-3 mii de oameni. Presupusele zeci de mii sunt minciuni: Roşca minte ca să-şi justifice onorariul, Voronin – ca să-şi îmbărbăteze electoratul. Chiar remunerat, electoratul comuniştilor nu arde de dorinţă să iasă în piaţă şi să strige lozincile lui Roşca. I-aş da dreptate ex-premierului Ion Sturza care crede că Voronin nu mai revine la putere, fiindcă Voronin de azi nu e cel care a fost până în 2008, el în mare măsură rămâne un simbol sau o mascotă. Spre putere îşi face drum „o hoardă de tineri oportunişti, care au un singur scop – să folosească instrumentele puterii pentru răfuirea cu oponenţii şi pentru a duce Moldova cu totul în altă direcţie, decât are nevoie astăzi Moldova, să fie traiectoria de dezvoltare”. Să fim de acord, Sturza ştie ce spune.

Revenind la întrebarea din titlu, răspunsul, cel puţin pentru mine, e unul singur: după ce Voronin l-a îngropat (politic) pe Roşca a venit rândul lui Roşca să-l îngroape (tot politic) pe Voronin. Ca rezultat, vom avea două trupuri (politice). Aşa să ne ajute Dumnezeu.