Cine pierde bătălia…

Una din cele mai importante sarcini – cea a luptei cu comunismul autohton – a fost totalmente neglijată de către „liderii” politici ai oropsitului popor. Abaterea de la această sarcină sau pasivitatea şi tăcerea vizavi de această chestiune, în condiţiile R. Moldova, înseamnă cel mai primejdios oportunism. Oportunismul lui Filat a dus, de fapt, la revenirea latentă a comuniştilor moldoveni pe arena politică. Cum putea să se întâmple aşa ceva? Aceştia şi-au extins tentaculele peste tot.

Astfel, comuniştii au reuşit să-şi facă aliaţi pe toate segmentele sociale, în timp ce oportuniştii democraţi credeau că ei vor cădea de la sine şi vor suferi eşec datorită absurdităţii „ideologiei” pe care o promovau şi o mai promovează. În consecinţă, Filat declară că „marxiştii” noştri nu sunt cei mai răi pe această lume, dând clar de înţeles că este gata să între în cârdăşie cu ei. Dacă ţinem seama de faptul că, în aprilie 2004, Filat şi-a dat votul pentru Voronin, după recenta sa declaraţie ne putem pomeni cu a doua călcare pe greblă a liderului PLDM. Din declaraţia oportunistului Filat reiese că noi suntem cei răi, nu comuniştii. Noi am anulat Istoria Românilor în şcoli, noi cerem oficializarea limbii ruse la noi acasă, noi manifestăm intoleranţă faţă de tot ce este românesc, faţă de valorile naţionale etc., etc. Iar Voronin este, pur şi simplu, un hulubaş al păcii.

Declaraţia lui Filat marchează incapacitatea acestuia de a-l pune pe butuci pe alt oligarh – Plahotniuc. Posibila alianţă dintre comunişti şi Filat cu ai săi va fi una dictată, preponderent, de ambiţiile, nu atât politice, ale acestora, cât de cele de grup şi oligarhice. Ei, cu eforturi comune, îl vor doborî pe Plahotniuc. Dar ce îl aşteaptă, în astfel de circumstanţe, pe Filat? Încă patru ani de guvernare, ca apoi să ajungă acolo unde au ajuns şi alţii. În acest sens, închinarea lui în faţa lui Voronin marchează, într-un fel, începutul sfârşitului carierei sale politice.

Alexandru Bobeică
or. Drochia