Cine sunt așa-zișii patrioți ai Moldovei? Cum pot fi caracterizați cei care se luptă să contrabalanseze elementul unionist, despre care știm că este reprezentat preponderent de tineri cu studii superioare și situație materială peste media națională? Ar fi superficial și, mai ales, incorect să ne închipuim că autodeclarații „stataliști” sunt reflexia răsturnată a militanților pentru Unire.
Care este principala caracteristică a patriotului moldovean de carton? Judecând după aparițiile și acțiunile lor în spațiul public, liantul acestei mișcări este românofobia. „Dragostea” lor cu de-a sila pentru Moldova, nu cea istorică, ci ciobul înstrăinat al acesteia la 1812, are ca principală formă de manifestare ura primitivă față de tot ce e românesc. Paradoxal, deși își declamă iubirea față de „patrie”, sunt cei care își doresc cel mai mult eșecul proiectului geopolitic recent intitulat R. Moldova. Blocând normalizarea și înscrierea țării în matca ei firească, europeană, ei acționează dintr-un soi de instinct de conservare. Este suficient să sesizezi, fie și cu ajutorul lupei, calibrul intelectual al „liderilor” ca să îți dai seama că, într-o societate normală, concurențială, indivizi de anvergura lor s-ar plasa la periferia spațiului public. Anume complexul acesta de inferioritate le alimentează ura.
O Moldovă lipsită de criterii valorice și, implicit, de ierarhii corecte, care să pună elitele în fruntea societății, este însă mediul ideal pentru dezvoltarea acestor paraziți ai mediocrității naționale. O clasă politică nevertebrată, incapabilă să repună adevărul istoric în drepturi, de teama represaliilor lumpenului electoral, le oferă condițiile necesare pentru depunerea „larvelor”. Armele pe care le folosesc în lupta pentru supraviețuire sunt cele concepute și fabricate cu aproape un secol în urmă, în 1924, la uzina propagandistică a Kremlinului: limba și poporul moldovenesc.
„Transnistrizarea Moldovei” se face cu aceeași muniție ideologică sovietică și pe același traseu, prin Tiraspol, locul de unde mercenarii își ridică periodic solda pentru noi ambuscade împotriva celor pe care susțin că îi „apără”.
Toate tentativele insistente de a activa spiritul de turmă al maselor, mai ales prin repetarea insistentă a sofismelor de sorginte bolșevică și inventarea unui inamic inexistent, România, nu fac decât să grăbească dezintegrarea subiectului falsei lor idolatrii, recte a R. Moldova. Ar fi ridicol să ne închipuim că „patrioții” își doresc măcar independența țării, așa cum pretind declarativ cei pentru care dobândirea acesteia este cea mai neagră pagină din istoria recentă.
Pentru a fi cu adevărat independentă și progresistă, nu de falși patrioți, nu de semianalfabeți are nevoie RM, ci de tineri inteligenți, pozitivi, cu spirit de inițiativă și demnitate istorică, cunoscători ai adevărului despre origini și spiritul european al moldovenilor. Ne place sau nu, dar această descriere se potrivește aproape exact portretului unioniștilor.
