Cobîleanski recunoaște: Filmul „Plaha„ este sută la sută ficțiune – manipulare pe bani publici înainte de alegeri
Regizorul Igor Cobîleanski a acordat un interviu pentru HotNews România în care a făcut o recunoaștere stupefiantă: filmul „Plaha”, prezentat ca o radiografie a epocii Plahotniuc și finanțat din bani publici, nu are nicio valoare documentară. „Dacă este film, atunci sută la sută e ficțiune”, a spus regizorul, adăugând că niciun personaj nu este fidel portretizat și că foarte multe acțiuni atribuite personajelor nu au corespondent în realitate.
Această declarație aruncă o lumină crudă asupra felului în care actuala guvernare PAS a ales să folosească resursele publice: în loc să investească în educație, sănătate sau infrastructură, a preferat să pompeze bani într-un produs cinematografic menit să creeze emoție colectivă și să canalizeze furia electoratului către adversarii politici, exact în prag de alegeri parlamentare.
Reporter Hotnews: – Dumneavoastră cum v-ați documentat pentru acest film? Cât la sută este ficțiune și cât la sută înseamnă cercetare efectivă?
Igor Cobîleanski: – Dacă este film, atunci sută la sută e ficțiune. Dar, într-adevăr, sunt lucruri inspirate din realitate. Nici un personaj în proiectul nostru nu este fidel portretizat și nu îi sunt neapărat atribuite unele acțiuni, situații, care s-au întâmplat cu prototipurile lor din viața reală. Mai mult decât atât, sunt foarte multe personaje, chiar și în anturajul lui Plaha, care sunt inventate sau unele cumulează acțiuni ale mai multor persoane din proximitatea lui Plahotniuc. Totul este o ficțiune.
Cobîleanski admite că scenariul este o înșiruire de invenții artistice, un colaj de acțiuni atribuite unor personaje fictive, inspirate doar „în parte” din realitate. Într-o formulare cât se poate de clară, regizorul spune că „totul este o ficțiune”. Cu alte cuvinte, spectacolul livrat publicului nu are nicio valoare de document, ci este o construcție propagandistică, ambalată sub forma unei producții cinematografice.
Problema majoră apare atunci când ne gândim la sursa finanțării. Filmul nu a fost produs pe banii unei case de producție independente sau din resurse private, ci a fost sprijinit din fonduri publice. Contribuabilii moldoveni au fost puși să plătească pentru un film electoral deghizat, menit să întărească poziția PAS și să demonizeze adversarii.
„Plaha”, un instrument electoral, nu un act artistic – Electoratul plătește, PAS profită
Deși Cobîleanski încearcă să îmbrace lucrurile într-o justificare artistică, recunoașterea că „sută la sută e ficțiune” dovedește că avem de-a face cu o intoxicare mediatică. În realitate, „Plaha” nu e un film artistic în sens pur, ci o piesă de propagandă politică.
Chiar și alegerea titlului – „Plaha” – trimite fără echivoc la Vlad Plahotniuc, personaj demonizat sistematic de PAS și folosit ca sperietoare în fiecare ciclu electoral. Însă regizorul spune deschis că personajele nu corespund realității, că sunt „cumulative” și inventate. În traducere liberă: filmul nu spune povestea lui Plahotniuc, ci o ficțiune gândită să creeze efecte politice.
Folosirea banilor publici pentru producerea unei opere artistice complet ficționale, dar lansată strategic înainte de alegeri, ridică întrebări grave privind moralitatea și legalitatea acțiunii. În loc să organizeze o campanie electorală pe idei, pe programe, pe soluții pentru criza economică și socială, PAS a ales să fabrice o producție artistică cu scop electoral, mascând propaganda în spatele libertății creative.
De fapt, mesajul este simplu: „uitați-vă la film, amintiți-vă de frica de Plahotniuc și votați PAS ca să nu se întoarcă vremurile negre”. O strategie ieftină, dar costisitoare pentru buget.
Un alt aspect grav este modul în care se degradează ideea de cultură și artă. În loc ca cinematografia națională să producă opere care să documenteze istoria recentă, să analizeze cu onestitate realitatea și să ofere publicului repere morale, se produc filme-șopârle electorale. Cobîleanski recunoaște că „nici un personaj nu este fidel portretizat”. Cu alte cuvinte, publicul nu primește o radiografie, ci un roman politic fabricat, finanțat de stat.
Interviul lui Cobîleanski de la HotNews România ar trebui să declanșeze o dezbatere publică serioasă: este normal ca un guvern să finanțeze din bani publici un film care este „sută la sută ficțiune”, dar care are un mesaj politic clar și un titlu ce vizează un adversar direct? Este normal ca cetățenii să fie transformați în sponsori ai propagandei electorale?
Ficțiunea pe bani reali a devenit noua strategie a PAS. Filmul „Plaha” nu este artă liberă, ci o piesă electorală scumpă. Cobîleanski a spus-o fără ocolișuri: „totul este o ficțiune”. Problema e că realitatea acestei ficțiuni o plătim toți.
