Nu cu mândrie o spun, ci cu bucurie. Și oricând s-ar putea face studii universitare și postuniversitare, din perspectivă teologică, literară, muzicală, etnologică etc. Pentru că au această bogăție ce le face compatibile cu oricare dintre domeniile amintite și cu multe altele.
Una dintre colindele mele preferate conține următoarele versuri: „În coliba-ntunecată / Din carne și os lucrată / A intrat Hristos deodată. // Nu făclie ce se stinge, / Nici icoană ce se frânge, / ci El Însuși trup și sânge. // Preschimbat pentru făptură / Într-o dulce picătură, / Sfânta cuminecătură.” Nu cred că e cazul să explic aceste versuri nici dogmatic, nici duhovnicește, pentru că ele reușesc să fie suficient de limpezi și pline de învățătură.
O altă colindă spune: „Noi umblăm și colindăm / Pe Dumnezeu căutăm”. La fel ca în primul exemplu, nimic mai simplu și mai clar. Ba mai mult, aici ni se explică unul din sensurile colindatului. Fiindcă ei, colindătorii, sunt și magii care îl caută pe Fiul de Împărat (ca în exemplul de aici), dar totodată sunt și primii vestitori ai nașterii: „Astăzi S-a născut / Cel fără început, / Cum au spus proorocii”.
Nu aș putea la final să nu îi pomenesc, iar și iar, pe dubașii de pe Valea Mureșului, cu referire specială la cei din Baloșești, satul tatălui meu: călușarii de iarnă, dacă vreți să le spun așa. Un obicei vechi și frumos păstrat doar pe Valea Mureșului, de la Săvârșin până în Țara Făgetului. Oriunde ne va prinde, pe cei născuți și crescuți acolo, sărbătoarea Nașterii Domnului, vom continua să ne amintim, cu emoție, programul dubașilor (dubăilor – cum le spunem noi), cu celebra colindă: „Meie Lina la fântână” sau cu veselul joc: „Hei, Matei, Matei”.
De aceea astăzi vă îndemn pe toți: păstrați colindele, fiindcă sunt o bogată moștenire spirituală, încurajați obiceiurile de Crăciun, primiți colindătorii! Și dubăilor din Baloșești le spun: mergeți an de an la casele baloșenilor, iar când îmbătrâniți – învățați-i pe fiii voștri să meargă! Colindătorilor și cetelor de colindători, din Popeasca, din Antonești, din Sud și Nord, le spun: ieșiți cu colindatul, primiți colindătorii!
