Din păcate, puțini dintre noi știm de unde se trag aceste obiceiuri sau care era rolul lor inițial. Mai grav este că atitudinea negativă faţă de colind și urătură a fost determinată de propaganda sovietică şi interdicţia de a practica aceste obiceiuri în perioada anilor 60-90 ai secolului trecut. Iar acum este foarte greu să revenim la ceea ce a fost cândva. Specialiștii spun că în prezent, colindatul și uratul înseamnă, mai degrabă, audiență pentru posturile TV și nu recultivarea spiritului tradițional.

Tradiții care au peste o mie de ani

Nu există documente oficiale care ar atesta exact originea colindatului și a uratului. Dar se consideră că multe tradiţii de iarnă au apărut în vechile culte agrare de la solstiţiul de iarnă pe 21 sau 22 decembrie, perioadă în care erau sărbătoriţi mai mulţi zei. Naşterea lui Isus Hristos este sărbătorită pe data de 25 decembrie a calendarului gregorian şi 7 ianuarie după calendarul iulian.

Unii savanţi afirmă că denumirea de „colinde” provine de la sărbătoarea „Calendele lui ianuarie” a vechilor romani. Cercetătoarea Sabina Ispas spune că originea colindatului în noaptea Crăciunului are origini medievale. Însă cei mai mulţi specialiști susțin că majoritatea colindelor ar fi de origine latină. La rândul lor, etnologii afirmă că vechimea acestor tradiții este cu siguranță mai mare de o mie de ani.

Propaganda sovietică și tradiții care există doar pe scenă

Specialiştii menţionează că atitudinea negativă faţă de colindat a fost determinată de propaganda sovietică şi interdicţia de a practica acest obicei în perioada anilor 60-90 din secolul XX. Mai mult, s-a inoculat faptul că este o ruşine să mergi să colinzi sau că ar trebui să colinde doar cei mici.
Corina Rezneac, secretar al Comisiei Naţionale pentru Salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, spune că dacă urmărim tendinţele, scenele care au acaparat tradiţia sau emisiunile TV, atunci oamenii vor percepe sărbătorile şi anumite obiceiuri ca pe ceva care nu există decât pe scenă.

„Când întrebăm membrii unor ansambluri dacă vor colinda sau ura la ei în localitate, ei ne spun că vor merge la o anumită instituţie sau festival. Dar oamenii care aşteaptă să fie colindaţi, din păcate, sunt ignoraţi”, subliniază Rezneac.

Întotdeauna cei care practicau colindatul au fost bărbații

Etnologul Varvara Buzilă, care este și responsabilă de înscrierea „colindatului de ceată bărbătească” din RM în listele UNESCO, a evidenţiat interesul pentru cetele de bărbaţi colindători şi a menționat că aceștia au fost întotdeauna cei care colindau şi urau, iar femeile şi fetele aveau alte funcţii.

„Cetele de colindători erau de obicei organizate din bărbaţi tineri, dar erau şi cete mixte. Aveau un repertoriu vast de colinde, se întâlneau să le repete sau să le înveţe. Din banii adunaţi bărbaţii tineri organizau joc a doua zi de Crăciun. Un alt moment apreciabil e că, după tradiţie, nimeni nu trebuia să rămână necolindat. Copiii colindau în ziua Crăciunului sau în ziua premergătoare, obicei numit cu Moş Ajun”, menționează Varvara Buzilă.

Crăciunul și Revelionul își pierd farmecul

Etnologii spun că tradiţiile şi obiceiurile de iarnă sunt o parte importantă din cultura noastră. Acestea reprezintă societatea, iar textele lor ne definesc ca entitate într-o mare măsură.

„Sărbătorile de iarnă îşi pierd farmecul. Oamenii sunt într-o permanentă criză de timp. Gesturile şi gândurile noastre se reduc la împodobirea bradului, festivităţi difuzate la televizor, SMS-uri de Crăciun şi de Revelion. Mai mult, în satele noastre colindele se aud tot mai puţin. Oamenii le apreciază doar pe cele difuzate la televizor sau la radio. Colindatul însă, este o comunicare firească și nu spectacol. Bunicii ne spun cum au fost să colinde pe frig, cu zăpadă, ce impresii au avut şi în ce constă obiceiul, dar care acum pare ireal, o legendă”, povestește Corina Rezneac.

Colindul și urătura sunt apreciate mai mult de străini

Colindatul şi uratul sunt atât de frumoase, dar uitate și, din păcate, apreciate mai mult de specialişti sau străini, decât de moldoveni.

Conform Corinei Rezneac avem o parte a culturii noastre pe care nu o apreciam și nici nu o cunoaştem destul. Sunt multe persoane care ţin la aceste sărbători şi respectă tradiţia. Însă colindele vechi, obiceiurile trăite pe viu nu sunt susţinute de tineri și nici nu fac parte din viaţa publică.

Bunicile noastre ştiu foarte exact de ce fac masă bogată de sărbătoare. Aici este vorba de o credinţă veche ce vizează magia primei zile de Crăciun, Revelion şi Bobotează. Se spune că așa cum este în această zi, aşa va fi şi în perioada anului care vine. Ritualice sunt felurile gătite pentru masa de sărbătoare, în primul rând, colacii și „Crăciuneii”.

La 5 decembrie 2013 România şi Republica Moldova au înscris Colindatul de ceată bărbătească în Lista Reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.