Mi-am vizitat recent rudele din satul Novie-Troiani, unde locuiesc peste patru mii de oameni, care vor să-și continue viața de zi cu zi în pace. Cel mai tare îi îngrijorează războiului care are loc la 1151 km de ei. Deși e departe, războiul, totuși, este la ei acasă.
Maria, una dintre verișoarele mele lucrează vânzătoare într-un magazin din sat. De când a început războiul, prețurile la produsele alimentare și cele de uz casnic, au crescut cu peste 30%. Oamenii sunt nevoiți să cumpere doar lucrurile strict necesare, nimic în plus.
Maria face parte dintr-o familie mare, are încă patru surori, care, la rândul lor, au câte doi copii. Ea și-ar dori o familie mare, dar situația nu este prea bună nici în întreaga ei țară, nici acasă. De când a început conflictul armat în estul Ucrainei, din cauza resurselor financiare care sunt concentrate pe cheltuielile de război, statul a micșorat simțitor de mult îndemnizațiile pentru copiii nou născuți. Pe banii copiilor se duc acum luptele în estul Ucrainei.
În ultimii 100 de ani, regiunea a fost sub stăpânire țaristă, dar a fost și parte componentă din Marea Românie, fiind mai târziu reocupată și anexată de Uniunea Sovietică, în cadrul Ucrainei. Bunicii Mariei, care au văzut războiul cu ochii lor acum 70 de ani, se roagă ca nepoții să nu treacă prin calvarul armelor și a oamenilor. Ei speră ca conflictul din estul Ucrainei să se încheie cât mai curând.
Am întrebat-o pe mătușa Elena în vârstă de 82 de ani, când a trăit cele mai bune timpuri, cu românii sau cu rușii? Ea mi-a răspuns că a fost bine atunci când regiunea nu era ocupată de nici o armată, când oamenii își trăiau viața în liniște, fără interese meschine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
