Consiliul de Presă ia decizii ciudate, iar „părintele în rochie de mireasă” vrea 20 mii lei

Deşi decizia m-a mirat de-a binelea, n-am să le aduc acuze, Doamne fereşte, colegilor mei din Consiliu, pe mulţi dintre care îi respect sincer, ci o voi contesta la fondatorii instituţiei, în speranţa că aceştia vor studia textul cu mai multă atenţie.

Nu vreau să supăr pe nimeni, când afirm că încălcările invocate de Consiliu n-au nici suport logic, fiind raportate la textul meu. Dacă eu am încălcat Codul deontologic, rezultă că trebuie interpretate ca atare o mulţime de materiale din toate ziarele noastre, inclusiv unele dintre cele premiate de către instituţiile media, în care o sursă se arată deranjată de subiectul abordat sau se comportă brutal cu jurnaliştii. Nici mai mult, nici mai puţin, Consiliul consideră că n-am fost obiectiv, echidistant, n-am respectat prezumţia nevinovăţiei, n-am tratat echitabil persoanele cu care am intrat în contact şi n-am protejat identitatea copiilor fostului preot.

Eu văd mai multă subiectivitate anume în decizia Consiliului, care nu se ştie de ce n-a atras atenţie faptului că n-am adus nicio învinuire lui Cotorobai, ci am citat declaraţiile Judecăţii Bisericeşti, ale soţiei şi ale sătenilor săi – toate trei fiind surse independente. N-am scris nimic din numele meu nici despre copiii săi, nu le-am publicat numele sau vârsta, iar într-o fotografie am acoperit faţa unui copil, ca să nu se înţeleagă nici dacă e fată sau băiat. De partea cealaltă, nu puteam să temperez supărarea şi strigătele ÎPS Petru; nu puteam să inventez declaraţii frumoase ale reprezentanţilor Mitropoliei, care au refuzat să vorbească la acest subiect;. nu puteam nici să scriu că fostul preot este un tip foarte mişto, după ce mi-a spus nişte lucruri care, fiţi de acord, seamănă cu o ameninţare cu moartea: „Mulţi dintre cei care au fost contra mea au decedat. Au mai rămas câţiva…”. Nu l-am luat în răspăr pentru aceasta, ci doar l-am citat. Iar faptul că el a refuzat nemulţumit să răspundă la alte întrebări nu înseamnă că l-aş fi tratat mai puţin echitabil decât pe alţii. Aşa că nu găsesc motive de a-i oferi dreptul la replică.

În fond, prin textul discutat, am abordat nu atât problema unei persoane fizice, Ion Cotorobai, cât haosul care domină într-o instituţie, Mitropolia Basarabiei, care a încălcat deschis canoanele Bisericii ortodoxe, primind în rândurile sale şi decorând un preot oprit de la cele sfinte pentru relaţii sexuale cu bărbaţii, aplicarea violenţei în familie, defăimarea arhiereului şi adresare la vrăjitori. În opinia mea, un asemenea caz nu poate fi trecut cu vederea, fiindcă neluarea măsurilor cuvenite ar putea denigra imaginea bisericii, pe de o parte, şi ar reprezenta un pericol pentru societate, pe de altă parte.

Uimeşte şi faptul că plângerea ex-clericului, în al cărei temei Consiliul de Presă a decis că noi am încălcat Codul deontologic, abundă în neadevăruri. Voi da un singur exemplu. Cotorobai anunţă Consiliul că judecata ar fi hotărât ca cei trei copii ai săi să rămână la întreţinerea sa, dar în realitate nu există nicio hotărâre a instanţei în acest sens. Dacă membrii Consiliului n-au încercat să verifice veridicitatea afirmaţiilor sale, noi vom publica dovezi incontestabile care vor demonstra cum stau, de fapt, lucrurile… Şi atunci va apărea întrebarea: cum să fie crezut pe cuvânt un om care se adresează într-o instanţă cu mai multe dovezi false decât certe în apărarea sa? Cu atât mai trist este că acest biet om se declară preot…

Va trebui să spunem tuturor lucrurilor pe nume şi pentru că Ion Cotorobai ne cheamă în judecată. El ne-a trimis deja o cerere prealabilă prin care solicită să publicăm o dezminţire şi să-i dăm dreptul la replică. Am ignorat solicitarea sa pe motiv că în faţa instanţei vom putea să ne apărăm fiece cuvinţel din textul respectiv. Cotorobai ne-a mai trimis o cerere, anunţându-ne că lipsa reacţiei noastre i-a cauzat prejudicii morale de 20 mii lei şi avertizându-ne că, de nu-i dăm banii, ne va acţiona în judecată. Cu tot regretul de a mă judeca cu un fost slujitor al celor sfinte, aştept cererea sa de chemare în judecată, dar până atunci atrag încă o dată atenţia Patriarhiei Române că în mitropolia din Chişinău are mai mulţi reprezentanţi pentru care se pare că Dumnezeu, vorba lui Nietzsche, a murit…