Și anul acesta, conducerea de vârf, urmată de armata de lideri și lideroaice de rang național, au distribuit flori pe la toate mormintele, cu mutre solemne și triste, cum o cere protocolul.
Pe 31 august, cu prilejul sărbătorii naționale „Limba noastră ce română”, n-au scăpat de „înalta prețuire” nici înaintașii noștri din Cimitirul armenesc. La prima vedere, gestul lor pare omenesc, creștinesc și chiar patriotic. Dar numai la prima vedere. Fiindcă, la o a doua privire, mai critică și mai atentă, realizezi că „înalta lor prețuire” în realitate e o fățărnicie penibilă. Să depui flori la mormintele celor care au căzut în marea bătălie pentru limba română, dar să nu ridici un deget pentru a modifica rușinosul articol 13 din Constituție e un act de respingătoare duplicitate. Dacă ar putea, morții s-ar ridica din morminte și le-ar da cu trandafirii în cap… Să scoți din denumirea sărbătorii cuvântul „română”, dar să mergi să depui flori la mormintele celora care au luptat pentru limba română e mai mult decât o manifestare de cinism și fățărnicie.
Va trebui odată și odată sa le tăiem pofta acestor „lideri naționali” sa-și facă imagine pe seama morților, a celor care au luptat pentru identitatea etnică și lingvistică românească, dar au plecat triști și neîmpăcați din cauza oportunismului, duplicității și fățărniciei celor ce pe 31 august vin …„să-i cinstească”. Acești „cavaleri ai tristei minciuni” i-au folosit pe cei dispăruți când erau vii, pentru „transfer de imagine” și-i folosesc și acum, când sunt morți.
Lăsați-ne morții în pace, fariseilor. Noi, cei încă vii, nu avem încotro, ne lăsăm „conduși” de voi, dar măcar pe cei duși la Domnul lăsați-i în pace.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
