Înainte de această instanţă, o altă judecată s-a pronunţat în aceeaşi problemă. Dilema a început atunci când Primăria a hotărât că apometrele oamenilor „ţin cu ursul” sau, altfel spus, indică mai puţină apă decât am fi consumat şi a decretat: cetăţenii să achite 50 de lei lunar din propriul buzunar plus volumul de apă indicat de contorul personal. De atunci, judecători, cu portofoliile subsuoară, se tot întrunesc în şedinţe şi caută răspuns la întrebarea – care contor e mai corect¬?!
Între timp, mă tot gândesc: la ce ne trebuie nouă contoare în apartamente? Dacă vrem să aflăm câtă apă am consumat într-o lună, de ce nu mergem la contorul din subsol să luăm datele? Apoi numărăm câte apartamente avem la o scară, înmulţim cu trei, dacă blocul are trei scări, dacă are patru, atunci înmulţim cu patru. După care mergem la fiecare apartament şi întrebăm câţi membri sunt în familie – îi numărăm aici şi pe cei plecaţi sau decedaţi. Adunăm valorile, le împărţim la numărul de metri cubi de apă indicaţi de contorul comun şi… gata! S-a făcut dreptate. Fiecare să fie egal în faţa legii (şi a Primăriei). Exact ca pe timpuri, în colhoz – munceam egal, primeam egal – ne spălăm egal, plătim egal. Şi ce dacă nu e aşa? Doar în comunism a funcţionat!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
