De fapt, am păţit-o cu una singură. Aflată într-un alt oraş, ne-am întâlnit la un moment dat şi, de atunci, vrea mai mult de la mine. Desigur, am refuzat, dar continuă să preseze, vorbind aparent în dodii. Îmi adresează vorbe pe care nu le înţeleg, deşi se exprimă corect din punct de vedere gramatical, dar ideile pe care le construieşte sunt de neînţeles. Că aş asculta-o pe ea sau un copac, ar fi acelaşi lucru…
Mă simt bine în poziţia bărbatului care a renunţat la femei. Profund dezamăgit de ceea ce am găsit, trist pentru momentele în care am fost neatent, merg mai departe fără a mă întreba unde să o mai caut pentru a o găsi. Se anunţă încă un Crăciun petrecut cu mine şi motanul de şase kilograme, dar fără cicăleli, nemulţumiri, strategii de comunicare şi vorbe fără sens.
Linişte.
petru@umbluliber.com
www.umbluliber.com
Timpul Suplimentul Femeia
