Sunt un jurnalist care a fost școlit la București, ani buni, dar care naivitatea de copil l-a adus înapoi la Chișinău pentru a face ceva frumos acasă. Și totuși naivitate… Scenariul demult a fost scris în Republica Moldova, treaba asta am înteles-o prea târziu pentru a evita o dezamăgire. Acum teatrul se joacă, pur si simplu. Nimic nu se întâmplă între Nistru și Prut spontan. Nimic nu este ieșit din comun, nimic ce ar șoca clasa politică și ar bucura cetățenii.
De ce ne-am plânge oare? Asta am votat. Mâncăm la cină ce am gătit, nu? Furtul anului, furtul miliardului a șocat o lume întreagă, a tulburat apele, mai puțin pe politicienii noștri care deja aveau strategia pregătită cum vor acoperi gaura neagră provocată de lipsa banilor, furați și împărțiți frățește, căci să fim serioși, nu a furat unul și ceilalți tac chitic. Cineva a luat mult, cineva mai puțin, dar s-a împărțit conform ierarhiei.
Însă, domnilor politicieni de ce oare copiii voștri nu sunt școliți în țara pe care o guvernați cu atâta sudoare și pasiune? Să treacă și ei prin reformele pe care le gândiți în atâtea nopți nedormite. I-ati trimis peste hotare unde reformele sunt reforme pe bune iar sistemul educațional habar nu are ce e mita sau pilele.
De ce nu vă aduceț odraslele acasă să se plimbe cu microbuzul, să facă piața prin Piața Centrală sau să se plimbe pe trotuarele bombardate din oraș, să savureze și ei din roadele muncii voastre obositoare?
Nu, căci pentru ei vă doriți o viață mai bună, nu chinul prin care trec zi de zi cetățenii R. Moldova: înghesuiți în ”marșutkă” dimineața și seara când pleacă și se întorc de la muncă, plictisiți la locul de muncă căci salariul de două mii deloc nu îi motivează să depună suflet în ceea ce fac, mai ales când știu că la sfărșit de lună toti banii îi dau pe facturi.
Că tot veni vorba de facturi… Guvernul nostru care muncește ”tare din greu” nu se lasă și tot încearcă să îi convingă, sau mai bine zis să oblige poporul să întoarcă banii furați. Furați, nu de oamenii amărâți. Dar cum în Moldova este ”democrație” iar puterea ”aparține” poporului, cetăţenii vor plăti în locul „celor care-şi bat joc de ţară şi care ne fac să trăim în sărăcie şi să plecăm peste hotare”.
Când am plecat, nu am stins lumina, căci după mine vor mai veni mulți. Mai devreme sau mai târziu ultimul care va trece hotarul va pune degetul pe buton, iar politicienii noștri vor învăța să guverneze prin întuneric și doar pentru ei, căci țara va fi pustie.
