Decizia a provocat revolta unor posturi de radio şi TV ruseşti care au acuzat CCA de depăşirea atribuţiilor, iar patronatul naţional al radiodifuzorilor a sesizat comisia parlamentară de profil că noile prevederi vor duce la falimentarea unui număr mare de radiodifuzori. Comisia parlamentară condusă de Chiril Lucinschi a dezbătut acest subiect şi a trimis o scrisoare la CCA atrăgând atenţia că decizia este ilegală. Doar deputata Corina Fusu a avut o opinie separată. Deocamdată, sub presiunea opiniei publice, CCA a amânat anularea propriei decizii.
– Dnă Fusu, de ce ați avut o altă opinie decât restul colegilor dvs. din comisie?
– Poziția mea se bazează în exclusivitate pe ceea ce prevede Codul Audiovizualului (CA). Potrivit art. 40, alin. 5 al acestui document, deciziile CCA pot fi contestate doar în instanţă de contencios administrativ de oricine care se consideră prejudiciat de acestea, nu în comisia parlamentară.
Spre marea noastră nenorocire, la începutul anilor ‘90, componenţa CCA de atunci a permis ca tot spaţiul informaţional din RM să fie, de fapt, poluat de posturi de radio şi televiziune preponderent în limba rusă. Membrii CCA spuneau că R. Moldova nu are suficient potențial tehnic și intelectual ca să poată produce emisiuni de calitate. Dar au trecut 20 de ani de atunci. Suntem chiar atât de înapoiați și lipsiți de posibilități ca să facem emisiuni locale despre problemele cetățenilor noștri, despre cultura şi tradiţiile noastre? Or, acum lupta nu se duce cu tancurile sau mitraliera, ci pe plan informațional. Iar aceste posturi străine poluează spaţiul informaţional al R. Moldova sau manipulează opinia publică.
– Ce prevede Codul Audiovizualului actual cu privire la emisiunile locale?
– Articolul 11 al CA prevede că de la 1 ianuarie 2010 (iată, au trecut deja trei ani) cel puţin 80% din volumul serviciilor de programe ale radiodifuzorilor vor constitui producţie proprie autohtonă şi opere europene. Aici se ascunde dificultatea noastră cu retransmiterea posturilor străine pe teritoriul R. Moldova, pentru că în actuala variantă a Codului „producţie proprie” sunt operele audiovizuale concepute sau procurate exclusiv de radiodifuzori cu utilizarea mijloacelor tehnice, financiare și intelectuale sau atrase în acest scop în bază de contract. Cu alte cuvinte, distribuitorii de servicii TV sau simplu numiți cabliștii, încheie contract cu postul de radio sau televiziune străine și se consideră că au producție proprie. Bineînțeles, e foarte ușor să activezi în așa fel, neproducând nimica, să ai profit, fără să investești vreun ban în programe originale.
Articolul 11 lăsa loc de interpretări pentru că nu era clar ce procentaj din cele 80% le revenea producţiilor autohtone. Iată de ce, CCA a considerat necesar să facă o specificare – 30% -în decizia nr. 185 din 28.12. 2012 „Cu privire la ponderea programelor autohtone în serviciile de programare audiovizuale”
– Ce consecinţe poate avea scrisoarea Comisiei parlamentare de profil care sesizează că această decizie ar fi ilegală?
– Vreau să vă atrag atenția că CCA este o instituție de interes public autonomă și nimeni nu are dreptul să se implice în activitatea sa. Articolul 49 al Codului Audiovizualului ne spune care este interacțiunea dintre parlament și această instituţie: „Activitatea CCA este supravegheată de parlament prin dezbaterea raportului anual al Consiliului”. Atât. Dacă parlamentul consideră că sunt carențe în activitatea CCA, atunci se respinge raportul în parlament, se dă un termen, de 30 de zile și CCA vine cu măsuri de îmbunătățire a situației.
– Când va fi adoptat noul Cod al Audiovizualului?
– În general, noi ne confruntăm acum cu o problemă. Când a fost acceptat Programul de Guvernare, Alianța și-a asumat, printre altele, și adoptarea unui nou Cod al Audiovizualului. Proiectul documentului există deja de doi ani. PL insistă asupra dezbaterii acestui proiect, dar nu am găsit încă unanimitate în Alianță, dacă e să considerăm că ea mai există. Din punctul meu de vedere atât PLDM, cât și PDM încă nu au deplină convingere sau curaj de a adopta un nou Cod al Audiovizualului.
În acest domeniu mai sunt multe de făcut. În 2015 Ucraina și România vor trece la sistemul digital. Noi, de asemenea, va trebui să întreprindem pași concreți de trecere la acest sistem, altminteri riscăm să fim bruiați de vecinii noștri. Deocamdată, nu se face absolut nimic în acest sens. Au rămas multe alte carențe, cum ar fi, spre exemplu, transparența proprietății audiovizualului. Trebuie să facem prin lege claritate asupra faptului cine sunt proprietarii instituțiilor mass-media de la noi.
– Prin urmare, deputații preferă să completeze actualul Cod al Audiovizualului?
– Președintele Comisiei parlamentare de profil, domnul Chiril Lucinschi, consideră că este mai bine să amendăm acest Cod decât să adoptăm unul nou. Din punctul meu de vedere, este o opinie greșită, pentru că dacă e să mergem la amendarea tuturor lacunelor care sunt în prezentul Cod, atunci ar rezulta că acesta va fi reînnoit în proporție de 50-60%. Pe lângă asta, există diverse directive europene pentru acest domeniu pe care trebuie să le adoptăm. Iată de ce cred că un nou Cod al Audiovizualului este necesar.
