Tuturor le este foarte frică de boli. Cine se bucură de boala trupească? Nimeni. Cine se bucură de durere? Nimeni. Dar ca să ajungem să credem că prin credința adevărată orice boală trupească fuge de noi, măcar pentru faptul că ne îmbăiem de Bobotează, e deja altă poveste, una care, în loc să ne întărească credința, ne-o face bucăți.
Ce va face omul credincios, care vede că boala se agravează în ciuda rugăciunilor, în ciuda maslurilor, în ciuda aghesmei? Pentru că dacă preoții propovăduiesc vindecare trupească, credința devine un fapt trupesc, nu unul spiritual. Iar omul care se roagă pentru însănătoșire, cu convingerea că e o urmare firească a credinței sau a îmbăierii, va ajunge să se întrebe dacă este un Dumnezeu, care să răspundă la rugămințile lui.
Uităm cel mai adesea că Sfântul Apostol Pavel și-a dus boala în suferință și durere, a cerut de la Dumnezeu de trei ori să fie vindecat și nu a fost. A considerat că, dacă Dumnezeu nu l-a vindecat, a făcut-o pentru sănătatea lui duhovnicească, boala devenind o piedică împotriva mândriei.
Noi suntem foarte departe de credința lui Pavel. Și totuși le vorbim credincioșilor de minunile vindecărilor. Un motiv pentru care Sfântul Nectarie din Eghina a devenit mai cunoscut decât sfinții mucenici, care nu doar că nu au primit vindecare, ci au fost schingiuiți și omorâți pentru credința lor. Sau să ne amintim de boala de stomac a Sfântului Ioan Gură de Aur, care s-a mutat la cele veșnice la vârsta de (doar) 49 de ani.
Această realitate nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim de vindecarea noastră și a celor pe care îi iubim. Suntem datori să ne rugăm pentru sănătatea tuturor. Dar să nu uităm esențialul: vindecarea, care durează o veșnicie și care mântuiește, nu e a trupului, ci a sufletului. De aceea trebuie să cerem de la Dumnezeu exact ceea ce cerem în rugăciunea Tatăl Nostru: facă-se voia Ta! Nu voia noastră, care nu pricepe planul Tău cu noi.
Să cerem doar cele pentru mântuire, fiindcă pe acelea le primim când avem credință. Sănătatea duhovnicească ne este accesibilă prin lucrarea virtuților și rugăciune, prin părtășia la cele sfinte, de la Sfânta euharistie la agheasma cea mare. Dar să nu cădem în capcana de a confunda voia proprie cu voia lui Dumnezeu.
Să nu uităm că viața de aici e doar un drum, lung sau scurt, greu sau ușor, care are ca scop: mântuirea noastră. Cunoașterea lui Dumnezeu, răspunsul la iubirea Lui, practicarea virtuților ne dau sănătatea mult dorită. Dar nu una, cum spuneam, pentru următorii 30 de ani, ci una pentru veșnicie, pentru rai.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
