La poarta cimitirului m-am oprit să cumpăr flori. Alături stătea părintele Ioan Ciuntu. Mai în glumă, mai în serios, îl întreb: părinte, cu asemenea ocazii câte flori se recomandă, un număr par sau impar? Părintele Ioan a surâs şi-mi zice: Dar ştiţi că şi aceasta e o problemă? Numai aici, în spaţiul nostru românesc, la inmormânare se merge cu un număr par de flori. Mi se pare alogic. În ţările din Europa la înmomântări se merge cu un număr impar de flori – una, trei, cinci…Numai la noi ca la nimenea. La înmormântare mergi cu un număr impar de flori pentru că un număr impar sugerează o desperechere, o lipsă a unuia. Asta ar trebui să fie logica şi explicaţia. În celelate cazuri numărul de flori trebuie să fie par – două, patru , şase, şaizeci, după buzunar… Ar fi bine să puneţi spre dezbatere în TIMPUL această chestiune.
În definitiv, totul e o convenţie. Părerea mea! Şi, totuşi, de ce să nu ne alineim la ţările pe care noi le considerăm civilizate? E o întrebare, nu un îndemn sau un reproş. E o simplă întrebare… I-am promis părintelui Ioan că voi pune această chestiune în discuţie şi iată am pus-o. Discuţie plăcută.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
