Cu un picior în groapă

Sau altfel spus, suntem tot timpul, oricum am încerca să privim lucrurile, cu un picior în aer și cu unul în groapă.
Ar trebui să le fim recunoscători celor de la PLDM care au refuzat să semneze pentru Plahotniuc? Am toată convingerea că Nicolae Timofti s-ar fi opus în continuare. Dar, până una alta, retragerea unor semnături a cântărit greu. Acum suntem de unde am plecat. Ca de-atâtea ori de-a lungul vremii.

Însă haideți să ne gândim un pic de unde a pornit acest haos al unei Moldove total destabilizate, fără buget, fără guvern, fără vreun sprijin din afară (pentru că nici cei din Europa nu mai știu pe cine ar trebui să sprijine). Să fi pornit toate de la răsturnarea guvernului Streleț? De la arestarea lui Filat? N-aș spune. Cu Streleț sau cu Gaburici în Moldova lucrurile nu s-au mișcat deloc. Suntem la aceleași reforme din noiembrie 2014, când partidele europene au câștigat alegerile la mustață și când Dodon a reușit să depășească atât așteptările noastre, cât și celelalte partide.

Vă amintiți cred prima surpriză a europenilor. Încăpățânarea lui Vlad Filat de a-l propune premier pe Iurie Leancă. Și au început să se codească, să se certe între ei, să facă circ fără motiv. Cum se spune la sat au întins „râzâna" până au trecut, ca și acum, toate termenele legale pentru desemnarea unui premier. Apoi au venit cu soluția Gaburici, o soluție în care nu a crezut nimeni. Când colo s-a pornit scandalul cu diplomele, l-au mai presat un pic, iar Gaburici vrând să pară erou a venit cu demisia. Ole!

A urmat o altă tragere de timp și un alt guvern provizoriu. Să-i credem pe cuvântul lor de pionieri că Leancă ar fi zburat la fel? Să ne amintim ce scria presa americană pe vremea lui Iurie Leancă: „politicienii din întreaga lume ar trebui să își facă transplant de coloană în Moldova" și „dacă ar exista medalii în politică, Moldova ar lua aurul în acest an". Bun, că noi ne-am mai supărat pe Leancă de una, de alta, ne privește și – zic eu – am avut dreptate. Dar că zbura Leancă tot așa ca Gaburici sau Streleț, mă îndoiesc.

Anticipate? Oameni buni, nu-i așa că nu v-ați primit salariile? Păi de unde dacă Moldova nu are buget pe 2016, buget care trebuia semnat în 2015. Da, suntem fără buget, fără posibilitatea de a primi împrumuturi de la partenerii externi. Fiindcă acum nu dă nici Estul, nu dă nici Vestul. Toată lumea așteaptă să vadă cui dă. Deci dacă ați pus ceva bani la ciorap, hai să facem anticipate. Dacă nu ne interesează că leul se va duce și mai jos, hai să facem anticipate. Dacă rezistăm la un nou val de scumpiri, hai să facem anticipate și să finanțăm campaniile electorale din suma legală ce se acordă din bugetul legal plus sumele ilegale ce le scot politicienii tot din bugetul de stat.

A avut cineva vreo îndoială în ultimii ani că PLDM a jucat cum a cântat PD-ul? Nu. Știm din iarna lui 2013 că Filat a pierdut în fața lui Plahotniuc. Cum ar spune cei de la Jurnal: altă păpușă, același păpușar. Atunci de ce să ne dăm de ceasul morții după anticipate? Va câștiga Maia Sandu, Sturza, Leancă? Să ne mai amintim ceva: când Oazu Nantoi, un analist politic respectat, s-a înscris în cursa pentru primărie, oare susținătorii lui din PMAN nu erau la fel de convinși că vor câștiga? Erau, au spus public, gata, cu Oazu Nantoi la primărie e câștigată lupta cu corupția. Dar nu s-a câștigat. Nu se va câștiga nici acum. E nevoie de mult mai mult decât proteste ca să câștigi electoratul.

Platforma DA l-a numit Iuda pe Ghimpu, fiindcă a dat mâna cu PD. Eu nu aș folosi acest termen, dar nu aș mai vota pentru PL. Însă nu văd vreo diferență între actul lui Ghimpu și cei de la DA care au dat mâna cu Dodon. Pentru că e exact același lucru. Cum se spune în popor: mă fac frate și cu dra*ul, până trec puntea.
Așa că nu rămânem decât cu altă vorbă din popor: să mergem înainte, că înainte era mai bine!