Reținerea mediatizată cu interes sporit

Cei doi au fost încătușați în fața camerelor de luat vederi de către mascați înarmați până în dinți, deși la prima vedere nu reprezentau niciun pericol. În aceeași zi, responsabili din poliție și procuratură au anunțat în cadrul unei conferințe de presă că inculpații ar fi folosit în activitatea lor infracțională substanțe psihotrope și că ei, dacă vinovăția le va fi dovedită, riscă de la 8 până la 15 ani de închisoare. Fostul șef al Inspectoratului General de Poliție, Ion Bodrug, și actualul procuror-șef Anticorupție, Viorel Morari, declarau atunci că urmărirea penală continuă. Și că, de se va constata implicarea în această schemă criminală a notarilor, procurorilor sau a altor angajați ai instituțiilor de stat, aceștia toți vor fi neapărat trași la răspundere penală.
Lumea a răsuflat ușurată, auzind-i. În mod deosebit s-au bucurat de triumful dreptății victimele celor doi și rudele acestora. „În sfârșit, s-au apucat serios de lucru”. Am auzit aceste cuvinte din gurile mai multor oameni și țin minte cu precizie că anume așa a fost, pentru că eu însumi eram implicat în investigarea acestui caz. Cu doi ani mai devreme, mi-au bătut la ușă familiile unor regretați chișinăuieni care au decedat în circumstanțe suspecte și apoi apartamentele lor au ajuns în proprietatea inculpaților. Schema era atât de bine pusă la punct, încât nici cei care mi-au cerut ajutorul, nici eu, n-am crezut că poliția și procuratura vor mișca un deget pentru a o distruge. De bine de rău, în ea erau implicați într-adevăr și notari, și polițiști, și procurori, și medici, și asistenți sociali. Înțelegând că mașinăria statului nu poate să-și nimicească propria creatură, am cercetat cazul cu maximă atenție și, împreună cu alți colegi de-ai mei, am hotărât să facem un film despre neghiobia aceasta. Este vorba de serialul documentar „La Hanul Morții” care îi are ca protagoniști anume pe cei doi. După cum a scris și presa anterior, este vorba despre medicul de familie din Durlești Nadejda Ghirba și fostul polițist Gheorghe Vintaniuc.

Procurorii au pierdut probele în cazul celui mai scump apartament

A trecut de atunci ceva vreme și lumea a dat uitării acest caz. Moldovenii credeau că au înflorit și lăcrămioarele în curtea lor. Totuși, peste câteva luni, din cauza că procurorii întârziau cu remiterea dosarului în instanța de judecată, inculpații au fost eliberați din arest preventiv. Deși inițial se vorbea de 19 cazuri, în cele din urmă, în judecată au ajuns doar cinci. Când am cerut explicații, procurorii ne-au spus că celelalte episoade vor fi conexate numaidecât după ce va fi încheiată urmărirea penală.

Deosebit de suspectă pare a fi tărăgănarea înaintării acuzării pe cazul unui bărbat privat de libertate de către inculpați și complicii lor în propria sa locuință din inima Chișinăului. Apartamentul se află chiar lângă Catedrală, într-o clădire recunoscută drept monument de arhitectură și este, cel mai probabil, cel mai scump apartament pe care l-au obținut prin înșelăciune cei doi. La momentul reținerii lor, anume în sângele acestui bărbat au fost depistate substanțe psihotrope. Inclusiv din aceste considerente, inițial, procurorii afirmau că acest caz va ajunge primul în judecată.

De atunci au trecut patru ani și cei doi sunt liberi în continuare, iar procurorii nu au mai remis în instanța de judecată niciun singur episod. Atenție, nici chiar episodul despre care vorbeam mai sus. După atâta amar de timp, procurorii spun că încă nu au găsit probe suficiente despre vinovăția inculpaților în acest caz. Adică, în anul 2013, dovezile existau din plin și erau mai mult decât evidente, după cum au arătat și investigațiile noastre, iar acum s-a întâmplat o minune și toate probele s-au epuizat… Vrei nu vrei, te întrebi: poate că prețul și locul amplasării apartamentului este la mijloc și poate că imobilul respectiv a fost deja juruit altcuiva de către inculpați, în schimbul libertății?
Nu este o părere subiectivă, ci doar o întrebare pe care ne-o punem, pornind de la modul în care decurge urmărirea penală pe acest dosar, precum și de la alte fapte care au legătură directă cu inculpații și care s-au întâmplat pe parcurs.

Femeia care se vrea să moară

În primul rând, pe unul din cazurile care se află în judecată, partea vătămată este Valentina din filmul „La Hanul Morții”, care, după ce a fost lipsită de apartament, trăiește de ani buni în stradă. De regulă, ea înnoptează la poarta casei unde locuiau inculpații, imobil pe care ei l-au preluat la fel de abuziv de la trei frați. Toți trei sunt morți. Firește că inculpații nu o primesc în casă, chiar dacă afară îngheață pietrele. Dimpotrivă, din spusele vecinilor, ei o alungă de la poartă, ca pe-o străină. Inițial, poliția a anunțat că Valentina este dispărută și a găsit-o doar cu ajutorul nostru. Apoi, la insistențele noastre, procurorii ne-au promis că vor face tot posibilul pentru a o interna deocamdată la un azil pentru bătrâni. Noi am anunțat despre aceasta și Ministerul Protecției Sociale, și Direcția Asistența Socială.
Suntem în a patra iarnă de atunci, dar nimeni nu și-a amintit de Valentina. Ar trebui să recunosc că deseori ea este hrănită de cineva din rudele mele, care a aflat despre ea din film… Totodată, observând lipsa totală de reacție, dar și de bun simț a tuturor instituțiilor statului, apare o altă întrebare: cine are nevoie de moartea Valentinei? Pare-se că nimeni altcineva, în afară de inculpați și cei care ar fi putut intra în cârdășie cu aceștia, pentru a le fi asigurată libertatea. Dacă Valentina va dispărea de pe lume, nu va mai exista proprietarul de drept al apartamentului său, cu atât mai mult cu cât ea nu are nici părinți vii, nici soț, nici copii.

Procurorii, polițiștii și notarii rămân neatinși

În al doilea rând, nimeni dintre notarii, polițiștii și procurorii care, din varii motive, au acordat protecție inculpaților în perioada „activității lor criminale” dacă îl citez pe Bodrug, nici nu a ajuns în vizorul urmării penale. Și aceasta chiar dacă, în filmul „La Hanul Morții” este demonstrată participarea – fie din rea-voință, fie din incompetență – a mai multor notari și reprezentanți ai instituțiilor de drept la această operă malefică. Când am anunțat despre cele întâmplate Ministerul Justiției, ni s-a spus că activitatea celor 14 notari despre care se vorbește în primul episod al filmului va fi verificată. În scurt timp după aceasta ne-am trezit atacați în judecată de vreo zece notari. Până în prezent, doar un dosar este pe rol. În schimb, Ministerul Justiției a luat apă în gură.
Despre polițiști e mai dificil să vorbim, întrucât inculpatul a lucrat la Interne și numele celor care puteau fi trași la răspundere în cazul unei investigații serioase este prea mare. Totuși, există un procuror, cel puțin unul, care și astăzi ocupă aceeași funcție și datorită căruia inculpații au putut să-și realizeze nestingheriți planurile. Nici măcar lui nu i-a fost înaintat barem statutul de bănuit.

Tergiversarea ca privilegiu pentru dispariția fizică a martorilor

Or, lucrurile au rămas pe vechi și nimic nu s-a schimbat după mediatizata și promițătoarea reținere a celor doi. În judecată, procesul continuă cu pași de melc. Timp de patru ani, instanța a audiat doar patru din cele cinci părți vătămate și doar o parte dintre martorii unei singure părți vătămate. Ar trebui să fim atenți la faptul că martorii morților care au rămas fără apartamente sunt tot bătrâni. Și, între timp, mor și ei. Adică procesul rămâne fără martori. Dacă și în cazul celorlalte patru episoade martorii vor fi audiați la fel de încet, ne mai așteaptă 16 ani de audieri. După care, de vor fi audiați martorii inculpaților, vom mai pierde circa 20 de ani. În cele din urmă, dacă și inculpații, procurorii sau judecătorii vor mai fi în viață, inculpații vor putea să se aleagă cu o pedeapsă minimă de închisoare fără executare sau, de ce nu, de achitare. În acest timp, inculpații ar putea să mai deposedeze de locuințe pe cineva, de ce nu…
Mai sus am descris felul în care are loc un proces penal în R. Moldova. Asemenea exemple sunt foarte multe în țara noastră, mai ales atunci când în joc sunt interesele cuiva cu bani grei. În cazul oamenilor mici, sentința este pronunțată cât ai zice pește. Atunci toate probele și mărturiile, și acuzațiile, sunt floare la ureche, vorba poetului.