De unde a pornit totul? În anul 1946, un grup de elevi sovietici i-au dăruit ambasadorului american Averell Harriman o copie din lemn a Marelui Sigiliu al Statelor Unite. Ambsadorul a agăţat copia pe peretele biroului său din reşedinta din Spaso House, lucru care s-a dovedit ulterior a fi o mare eroare.
În 1952, în timpul mandatului ambasadorului George F. Kennan, Serviciile secrete americane au descoperit, la o inspecţie la reşedinţa ambasadorului de la Moscova, că emblema din lemn ce reprezenta o copie a Marelui Sigiliu al Statelor Unite conţinea un microfon şi o cavitate rezonantă, care putea fi stimulată cu un semnal radio din afara clădirii. Acest lucru a ajuns în atenţia lumii când a fost prezentată în cadrul Naţiunilor Unite în mai 1960.
La data de 26 mai 1960, Henry Cabot Lodge Jr, ambasador al SUA la Organizaţia Naţiunilor Unite, a dezvăluit în faţa Consiliul de Securitate ONU existenţa aparatului de ascultare din replica Marelui Sigiliu pentru a contracara denunţările sovietice privind avioanele de spionaj americane U-2. Ambasadorul american a făcut această dezvăluire ca să demonstreze că şi sovieticii îi spionează pe americani. Această demostraţie a urmărit să oprească rezoluţia sovietică prin care erau denunţate misiunile de spionaj cu avioane U-2 ale Statelor Unite. Henry Cabot Lodge a susţinut că mai mult de 100 de dispozitive similare au fost recuperate în ambasade şi reşedinţe ale SUA în URSS şi Europa de Est.
„The Thing"
Dispozitivul de ascultare denumit de către occidentali „the Thing" era un obiect metalic, cilindric, care a fost ascuns cu uşurinţă în interiorul copiei din lemn a Marelui Sigiliu al Statelor Unite de pe peretele de deasupra biroului ambasadorului. Acesta a fost considerat a fi primul „bug" (microfon spion) cunoscut. Pe această emblemă se afla un vultur pleşuv, sub al cărui cioc sovieticii au făcut gauri pentru a permite sunetului să ajungă la dispozitiv. La început, experţii occidentali au fost uimiţi de modul în care aparatul a lucrat, deoarece nu a avut nici baterii şi nici circuite electrice. Peter Wright, de la serviciile secrete britanice MI5, a descoperit principiul după care opera acest dispozitiv. Mai târziu, MI5 a realizat copii ale aparatului (nume de cod SATYR) pentru a fi utilizate de către serviciile secrete americane şi britanice.
Cum lucra „the thing"
Dizpozitivul ascuns în Marele Sigiliu a surprins prin simplitatea sa. Acesta nu avea baterii sau circuite electronice, astfel că nu era detectat de către personalul de securitate din ambasadă. El era format dintr-o cameră care rezona, cu un perete frontal flexibil, care acţiona ca o diafragmă, şi un microfon. O maşina parcată lângă ambasadă emitea un fascicul de radio spre această emblemă şi dispozitivul se activa. Astfel se puteau reda discuţiile ce aveau loc în biroul ambsadorului american.
Sursa: RL
