Vitalie: Citesc şi mă înfiorez, cu părere de rău ăsta e traiul, „supravieţuirea” a 70-80% dintre basarabeni. Şi acum iar scumpiri…
Ludmila: Sora mea a lucrat la un depozit într-un subsol din Chişinău cu salariul aproximativ de 2000 de lei (acum s-a recăsătorit în România). Trăia la gazdă cu fiul ei, nu primea nici geantă de la ţară, căci părinţii mei abia se descurcă şi ei, iar ca să plătească mai ieftin gazda, îngrijea de o bătrână: îi făcea mâncare, curăţenie şi spăla. Şi „răsplata ei cea foarte mare” erau istericalele bătrânei şi scandalurile pe care le făcea, căci avea probleme cu psihicul. Cred că mulţi trăiesc în asemenea condiţii şi e dureros….
Iancu: Iar şeful acestei doamne probabil o duce bine-merci. Cred că îi este în cot de bunăstarea angajaţilor săi. Incredibil cât de indiferenţi pot fi unii oameni.
Ana: Salariu de 1690 lei. Divorţată, doi copii. Pensie alimentară pentru copii nu primesc. De taxa pentru fundaţie, la şcoală, nu sunt scutită. Anul trecut am trecut la încălzirea cu gaz, pentru a economisi la facturile care veneau de la „Termocom”. Pentru a pune instalaţia, am împrumutat, cu greu am întors datoriile. Acum numai pentru gaz am de plătit 1400 lei. Salariile nici gând să le ridice. Când încerci să-ţi mai găseşti un job – vârsta nu-ţi permite. Dar şi când aud patronii că ai doi copii la întreţinere…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
