Dintr-un salariu de 2000 de lei, în fiecare lună îmi rămân câte 400 de lei pentru a-mi cumpăra ceva simbolic de mâncare. Nu mai pun la socoteală şi banii puşi de o parte pentru transportul public. Având în buzunar 100 de lei, mă întorc de la piaţă cu torba goală. Cartofii costă 10 lei, ceapa 10 lei, morcovu-i la fel de scump. Din cauza preţurilor exagerate la produsele alimentare, dar şi la gazele naturale, nici nu mai ţin minte când ultima oară mi-am cumpărat o haină nouă. Ar fi omeneşte ca parlamentarii să se trezească odată ca să facă şi ei ceva pentru popor! La fiecare sfârşit de lună, ca să supravieţuiesc, sunt nevoit să umblu cu împrumutatul pe la vecini, pe la neamuri. Nici nu ştiu cum şi când o să pot să-mi întorc datoriile. Toată susţinerea rămâne pe umerii voştri, gazetarii. Fiţi mai duri cu ăştia de sus, că ei nu sunt blânzi deloc cu omul de rând.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
