O dovadă că nu totul e curat cu această aşa-zisă fuziune e şi faptul că S. Urecheanu e foarte nervos, irascibil, nu admite niciun fel de critică, face declaraţii descalificante. Aseară, la o emisiune TV lidera PNL, Vitalia Pavlicenco, pur şi simplu l-a „ciuruit” pe Urecheanu, îţi era milă să vezi cum vulpea bătrână a liberalismului basarabean l-a făcut zob pe vulpoiul bătrân al anticomunismului moldovenesc. Pavlicenco l-a ţinut în şah pe Urecheanu pe tot parcursul emisiunii, el pur şi simplu se sufoca, Pavlicenco doar îl înţepa, nu-şi punea în valoare toate capacităţile şi rezervele… La un moment dat, Urecheanu a capitulat şi a trecut la „arma moldovenească” de apărare: „…Apu dacă să spun şi eu tăt ce ştiu despre tine…”. Avertismentul n-a avut însă efect şi Pavlicenco a continuat să-l desfiinţeze pe Urecheanu, care, nemaiavând alte argumente, a avertizat-o pe moderatoare că, dacă executarea lui continuă, el se ridică şi pleacă şi este pentru ultima oară când el vine la această televiziune care face asemenea emisiuni de batjocură…
Lovitura de graţie lui Urecheanu, Pavlicenco i-a aplicat-o – cu măiestrie şi cruzime – la compartimentul dublei cetăţenii. Astfel, de mai multe ori pe parcursul emisiunii Urecheanu a declarat că e statalist, că-şi iubeşte Moldova, că fuziunea a făcut-o în numele poporului şi a integrării europene. Ca un vânător iscusit şi cu multă experienţă, V. Pavlicenco l-a menţinut pe Urecheanu în această „zonă”, până acesta „i-a picat” în plasă. Astfel, când Urecheanu a avut imprudenţa să declare că el e gata să moară pentru ţara sa, R. Moldova, Pavlicenco l-a decapitat pe Urecheanu, amintindu-i că nu poate face acest lucru pentru că mai are o Patrie, România, al cărui cetăţean este… Urecheanu n-a avut altă replică decât aceea că se ridică şi pleacă…
Pe mine două lucruri m-au deranjat în hărţuiala de ieri. Primul – declaraţia lui Urecheanu că el este un politician de centru-dreapta. Să fim serioşi. În Moldova de fapt nici nu există asemenea politicieni. Chiar şi M. Ghimpu, care crede că e de „dreapta”, nu este cu totul de dreapta… Al doilea – declaraţia lui Urecheanu despre aceea că „în numele poporului moldovenesc sunt gata să comunic şi cu dracu’, nu doar cu comuniştii" şi că pentru alegerea şefului statului e nevoie de o „coaliţie largă”. Din câte ne amintim, ideea unei „coaliţii largi” aparţine lui Voronin… Adică, scopul (alegerea şefului statului) scuză mijloacele („o coaliţie largă cu comuniştii”)? Dar le scuză oare?
Înţeleg, poate această frază i-a scăpat lui Urecheanu, a spus-o poate la ciudă şi la nervi, nu înţeleg, însă, de unde vin nervii şi ciuda? Dacă are conştiinţa că nu a greşit nicăieri, de unde acest dezechilibru sufletesc? Eu unul nu cred că S. Urecheanu e sincer şi că nu ascunde ceva. Nu cred. Pentru că nu a mai mers V. Filat „la fuziune” cu Urecheanu de flori de cuc statalist. Nu cred.
