În material găsiți povestea de viață a patru moldoveni și cum au ajuns ei să facă război pe pământ străin. Cu doi din aceștia am vorbit personal. Credeți-mă, e o experiență de neuitat. Atunci când știi că aceștia au omorât oameni, nu contează câți, zeci sau sute de oameni, doar faptul că vorbești cu un ucigaș te face să ți se facă părul măciucă.
Mă așteptam la o discuție cu amenințări însă după ce am discutat cu unul din ei la telefon, Iurie Kudinov, mi-am dat seama că vorbesc cu un laș. Kudinov s-a speriat de sunetul unei simple jurnaliste. Altfel nu pot să spun, dacă după convorbirea telefonică m-a sunat cel mai mare „terorist al Moldovei”, așa cum singur s-a prezentat, Mihail Amerberg. Și mi-a cerut explicați în legătură întrebările puse lui Kudinov.
Mercenarul Kudinov abia de a putut lega două propoziții. Nu m-am așteptat la o discuție foarte inteligentă despre istorie și geopolitică, însă persoana în cauză nici nu mi-a putut spune pentru ce este acuzat de procurori.
Al doilea mercenar cu care am vorbit este Ruslan Pastuh, cu el am luat legătura pe odnoklasssniki. Acolo este cuibul teroriștilor din Moldova și Ucraina. El a fost mult mai deschis la discuții. Lui nu-i pare rău de loc de ceea ce a făcut la război, spun a făcut, pentru că din declarațiile lui am înțeles că nu mai lucrează, adică nu mai participă la conflict.
Pastuh are planuri mari. Ca un adevărat moldovean de la Ungheni, vrea să trăiască în pace și să sădească vie. Nu știu cât de pașnică și liniștită poate fi viața unui om care a trecut prin război. Viața unui om după ce pus degetul pe trăgaci și a tras dintr-o armă ce a ucis o viață de om, se schimbă la 180 de grade. E o pată care nu poate fi ștearsă nici dacă sădești toată planeta cu vie.
Și chiar dacă e așa, unii din ei chiar trăiesc aparent fericiți și își găsesc a doua jumătate. Un conațional și-a găsit dragostea tocmai în situații extreme, situații de război. Recent colaboratorii Serviciului de Informaţii şi Securitate au reținut un cuplu a căror inimi erau pline de dragoste și de război. Un moldovean de la noi a cucerit o cetăţeană a Ucrainei care era anunţată în căutare pentru acordarea suportului entităţilor separatiste. Nu doar ea este suspectată de separatism, dar și iubitul ei este învinuit de acordarea, pe parcursul anilor 2015-2016, a suportului logistic forţelor separatiste. Aceștia doi formau o echipă perfectă, însă „păcat” că SIS-ul le-a stat în cale.
Deci, bărbații noștri au succes și pe timp de pace și pe timp de război. Pastuh ar vrea să își întemeieze o familie. Pentru asta și-a cumpărat o casă, iar pe rețelele sociale lui găsim doar fotografii cu fete. Sper că nici o fată din fotografiile apreciate de Pastuh nu a rămas flatată de galeriile foto pline de armament.
Nici, Kudinov nu este indiferent la acest capitol. L-am întrebat ce părere are despre război, și mi-a răspuns ca are o părere negativă, că nu mai vrea război. „Eu nu vreau război, eu vreau să trăiesc liniștit cu fata mea”. Prin „fata mea” avea în vedere a doua jumătate. Ce o fi fost în capul lui când ține în mâini arme și se urca pe tancuri pentru a-și face poze?! Probabil a avut cele mai „curate” intenții, să cucerească inima „fetei lui”.
Îmi este frică să mă gândesc ce familii ar putea crea acești foști mercenari. Cu toate că nu există foști mercenari , așa cum nu există foști ucigași.
Este prea mult să îi numesc teroriști, i-aș numi mai bine – lași. Moldovenii care au ales să omoare oameni într-o țară străină, decât să își construiască un viitor la ei acasă, pot fi numiți doar așa.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
