Însă, în ciuda promisiunilor făcute de actualul preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, de intensificare a eforturilor financiare pentru realizarea acestui deziderat, analiştii cred că strategiile elaborate de Bruxelles ignoră unele oportunităţi majore.
O astfel de voce este cea a lui Eamon Ryan, fost ministru al Comunicaţiilor, Energiei şi Resurselor Naturale din guvernul Irlandei, care, într-un editorial publicat de Project Syndicate, îi atrage atenţia lui Junker că riscă să amâne nejustificat ocazia de a realiza o super-reţea de energie electrică alimentată de energia eoliană din Marea Nordului.
O problema de voinţă
Odată cu programul de relaxare cantitativă anunţat de Banca Centrală Europeană, CE a mizat la rându-i cu o importantă suma alocată investiţiilor în infrastructură Europei: 315 miliarde de euro.
Pentru Ryan, această este ocazia perfectă de a atinge trei obiective printr-o singură mişcare inspirată.
Coordonând cercetarea cu investiţiile, încurajând conservarea mediului şi integrând pieţele de energie, o Uniune Energetică Europeană poate lupta împotriva schimbărilor climatice, poate asigura Europei un stimul financiar important şi are şansă de a feri continental de şocuri puternice în asigurarea resurselor energetice, de genul celor petrecute recent în Nordul Africii şi Ucraina.
Desigur, întreagă chestiune rezidă în voinţă unanimă a statelor membre UE de a duce la capăt un astfel de proiect.
În această privinţa, în timp ce unii lideri se arată entuziaşti, alţii par mult mai apatici.
Testul cheie pentru găsirea unei soluţii colective constă chiar în obţinerea acordului acestora pentru un proiect care să atingă cele trei obiective.
Marea Nordului, sursă de energie verde
Un astfel de proiect este Iniţiativa Reţelei ţărilor de la Marea Nordului, o idee care constă în amplasarea unor parcuri eoliene maritime în largul Marii Nordului şi interconectarea unor ţări din nordul şi centrul continentului la o reţea electrică regională.
Ideea avansată pentru prima oară în 2009 are un "potenţial enorm", spune oficialul irlandez, estimările arătând că până în 2030, curentul electric produs în Marea Nordului ar asigura 10% din consumul energetic al Europei.
Această ar însemna reducerea cu aproape o treime a actualului volum de gaz importat de ţările UE din Rusia.
Însă, pentru că acest proiect să fie pus în practică are nevoie de un mandat politic al Bruxellesului.
Avantajele reţelei energetice integrate
Reţeaua electrică integrată poate fi imaginată că un imens cerc ce ar deservi Norvegia, Marea Britanie, Franţa, Belgia, Olanda, Germania şi câteva ţări scandinave.
Implementarea proiectului ar deschide un culoar pentru piaţă liberă a energiei regenerabile, reducând nevoia de stocare a rezervelor energetice şi capacităţilor de producţie secundare care să asigure tensiunea constanţa în perioadele de vârf al consumului.
Inclusiv diferenţa de fus orar dintre Marea Britanie şi Germania ar juca un rol important în reglarea alimentării constante cu energie a celor două ţări la orele în care se înregistrează un vârf de consum.
Producţia energiei regenerabile este prin natură să intermintenta, iar numărul mare de astfel de unităţi de producţie existente în Germania a împins deja la limita capacitatea de transport a energiei din această ţară.
Guvernul de la Berlin a emis deja un proiect prin care solicită crearea unei pieţe zonale integrate de energie.
O investiţie care îşi acoperă costurile
Anul trecut, Germania şi Marea Britanie au alocat peste 15 miliarde de dolari pentru crearea unor noi parcuri de energie solară şi eoliană.
Cu toate acestea, britanicii sunt încă sub necesarul plafonul de investiţii în energie verde care le-ar permite să îşi atingă ţintele stabilite prin politicile de mediu.
Un raport al Parlamentului arată că realizarea reţelei integrate în zona centrală şi Nordică a Europei ar putea avea un cost mare, dar avantajele ar fi pe măsură: zeci de mii de noi locuri de muncă în industria energiei regenerabile.
Beneficii se întrevăd nu doar pentru Marea Britanie, ci pentru fiecare stat legat la reţea.
Norvegia ar reuşi să îşi fructifice energia electrică din surse hidro, Olanda şi Belgia au nevoie doar de reţea pentru a-şi exportă producţia de energie regenerabilă, iar Irlanda ar putea reprezenta o opţiune pentru o legătură prin cabluri submarine cu Franţa în cazul în care Regatul Unit decide să părăsească Uniunea Europeană.
Fonduri direcţionate
Din cele 315 miliarde de euro pe care Comisia Europeană vrea să le investească în proiecte mari de infrastructură, 87 de miliarde sunt deja direcţionaţi către proiecte de interconectare între diverse ţări europene.
Ar fi logic că o mare parte din aceşti bani să fie direcţionaţi către un astfel de proiect.
Procedând astfel, companiile europene din domeniul tehnologic vor primi un impuls financiar puternic, iar costurile de implementare ale proiectului se reduc cu mult faţă de varianta unor împrumuturi din Banca Europeană de Investiţii.
Deja Danemarca şi statele baltice lucrează la proiecte similare, iar asigurarea interconectivităţii energetice în Europa poate aduce beneficii inclusiv statelor din sud-estul continentului şi celor din flancul mediteraneean.
Cu un cadrul legal deja existent, decizia finală rămâne în mâna membrilor Consiliului European care se va întruni pe 19 martie pentru a discuta aceste probleme.
Refuzul ar putea duce însă la o dependenţă viitoare de tehnologia livrată de China şi Statele Unite, două ţări care deja accelerează nivelul investiţiilor realizate în parcurile de energie din surse regenerabile.
sursa: business24.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
