A doua zi, după ce m-am întors la Chişinău, am trecut cu un prieten prin nişte magazine din capitală. Ne-am oprit la un butic să analizăm marfa, în timp ce vânzătoarea se afla înăuntru, unde rezolva integrame. Pentru a afla mai multe despre produsele sale am păşit pragul şi am salutat-o: „Bună ziua, doamnă! Puteţi să ne ajutaţi?”. În spatele nostru a apărut colega vânzătoarei noastre, care a exclamat, cu mâna pe piept: „Я в шоке!”(Sunt şocată!). Am întrebat-o de ce şi a urmat răspunsul: „Păi, foarte rar am auzit pe cineva venind să ne spună bună ziua”.
Concluzia o faceţi dumneavoastră, dragi cititori. Dar eu mă gândesc, dacă această femeie a fost şocată de un simplu salut, care era cât se poate de firesc, înseamnă că altă dată cineva ar putea avea infarct, auzind „Sărut mâna, doamnă!”…
Bună dimineaţa!
