Astfel, decizia solidară a celor tei lideri ai AIE-2 de a organiza un referendum pe tema alegerii şefului statului scoate din agenda politică punctul despre alegerile anticipate. Este o decizie care, cu siguranţă, va fi luată în furci de către forţele politice care visau la o revanşă în urma declanşării unor alegeri anticipate. Bineînţeles, comuniştii vor chema poporul pe baricade, vor acuza Alianţa de uzurparea puterii în stat ş.a.m.d. Toate aceste ameninţări vor rămâne însă fără vreo finalitate practică, fiindcă atâta timp cât liderii Alianţei vor fi solidari comuniştii nu au nicio şansă să revină la putere ori să organizeze tulburări sociale de proporţii.
După decizia celor trei lideri ai AIE-2 de a organiza un referendum peste două luni şi de a modifica Constituţia în direcţia simplificării şi precizării competenţelor şefului statului există toate şansele ca până în luna iunie preşedintele să fie ales, să fie evitate alegerile anticipate şi să se pună capăt crizei politice. În contextul politic actual aceasta este singura decizie corectă politic. Bineînţeles, toţi se întreabă: ce s-a întâmplat că, în sfârşit, liderii Alianţei au găsit limbaj comun şi au identificat singura soluţie justă în situaţia creată? Risc să cred că meritul îi aparţine Curţii Constituţionale care a avut curajul să anuleze farsa de alegeri prezidenţiale din 16 decembrie, oferind în acest mod clasei politice o şansă de a reveni la normalitate. Dar meritul principal îi revine deputatului comunist Mark Tkaciuk: după declaraţiile acestuia de vineri cred că şi liderii Alianţei au înţeles că gluma s-a îngroşat şi revanşa comuniştilor nu mai este o poveste.
Opinia publică democratică nu poate decât să salute decizia celor trei lideri ai Alianţei deoarece această decizie deschide o perspectivă clară de curmare a crizei şi de revenire la normalitate. Bineînţeles, dacă pe parcurs nu se va mai întâmpla ceva, dacă, la un moment dat, unuia din cei trei nu i se va năzări ceva. Atunci, cu adevărat, Tkaciuk îl mai aduce pe Voronin la putere pe opt ani.
