Există un fel de ruşine a crimei. Întunericul nopţii, spaţiile ascunse ale unor hale părăsite, pădurile dense, orele anormale precum dimineaţa devreme ori seara târziu, conspiraţia şi taina, măştile ce acoperă faţa ori mănuşile ce şterg urmele – astea ar constitui inventarul sumar al tertipurilor prin care inşii cu intenţii rele dosesc, ascund sau tăinuiesc actul crimei de vederea publică, de normalitate, de viaţa obişnuită. Această ruşine a crimei asumă, conştient şi inconştient, o anormalitate deplină a actului, convingerea că infracţiunea este un act imoral, deci trebuie ascunsă cât mai adânc cu putinţă. Banditul care se ascunde după un felinar şi se străduieşte să elimine orice urmă a crimei are în minte linia clară ce desparte infracţiunea de viaţa normală. El ştie că face un lucru interzis… Că trece nişte graniţe. Morale, juridice, sociale.
Aşa e pe la alţii. La noi, ca de obicei, e ca la nimeni. Crime ca cea săvârşită luni în plin centrul Chişinăului, când un ins a fost împuşcat lângă Biblioteca Naţională, alături de Teatrul de păpuşi „Licurici”, la 50 de metri de parcul cu prozatori, poeţi, Eminescu, nunţi, îndrăgostiţi – adică locuri unde oamenii obişnuiţi îşi petrec timpul împreună cu copiii – fac parte din categoria crimelor excepţionale, care forţează scoaterea crimei din anormalitate.
Între actul imposibil (omor) şi viaţa normală graniţele sunt suprimate. Infracţiunea nu mai are ruşine. Nici nu se mai ascunde. Nici nu se crede amorală. Din contra. A reuşit să pervertească normalul, pentru a-l anula…
Înclin să cred că acest omor nu e doar o reglare de conturi între nişte tâlhari. E o lecţie cu morală. Al cărei public suntem noi, cetăţenii care ne vedem de treabă şi construim vise. Şi mai credem că a ucide e păcat. Şi mai spunem asta şi copiilor noştri… Tocmai din acest motiv omorul de la „Galaxy” e un act politic. Pentru că ne priveşte pe toţi ca şi comunitate. Oricine dintre noi putea fi martorul involuntar al omorului sau chiar victimă a lui. E politic şi pentru că vrea să desfiinţeze normalitatea noastră. Mai e politic şi din multe alte motive, mai banale: victima e ginerele unui fost şef al Departamentului anticorupţie, fost politician; asasinii (cel puţin, aşa rezultă din declaraţiile de presă) au destulă experienţă într-ale ucisului, dar Justiţia moldovenească i-a achitat, tolerat, lăsat la libertate ori de câte ori a putut… Mulţumim, cu această ocazie, tuturor miniştrilor de Justiţie, democraţi şi comunişti.
A sosit toamna
A sosit toamna.
Curtea Constituţională a decis viitorul Republicii Moldova. E un viitor sumbru. Dar Constituţia trebuie respectată. Deja e bine. Intram în septembrie direct în iarnă, dacă Curtea Constituţională spunea altceva.
Preşedintele Lupu declară că asasinul de la „Galaxy” se va preda de bună voie organelor abilitate. Nu vreau să-l întreb de unde ştie. E toamnă, totuşi.
Patru moldoveni sunt spulberaţi pe o zebră pietonală sub Moscova. De un 4×4 cu bodyguarzi, care făceau cale unui „Mercedes” cu un VIP. Cui îi pasă într-o Rusie cu VIP-uri de nişte străini amărâţi? Calea!!!
Operatorii naţionali de telefonie mobilă vând telefoane. Nu au în stoc decât telefoane cu butoane în rusă şi română. Ce contează nişte telefoane într-o toamnă cu morţi în rusă şi română?
Caut un idiot care de astă toamnă hărţuieşte Editura „Cartier”. Iniţial prin controale, apoi re-controale, apoi re-re-controale. Din 2 octombrie până la mijlocul lui martie. Apoi un reprezentat al Ministerului Educaţiei care are grijă mai mult de anumiţi editori şi de preţurile mici la manuale ofertate de alţi editori decât de manuale. Şi te elimină matematic. Apoi de o instanţă de judecată care blochează activitatea editurii pe o vară întreagă prin metode numite cu drag pe la noi raider. Parcă aşa se scrie. Dar ce contează un atac cu metode raider asupra unei edituri, când este atacată cea mai importantă bancă din Republica Moldova cu aceleaşi metode?
A sosit toamna. Şi-n ea se ascunde un idiot. Calea!!!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
