Moldovenii s-au împăcat cu o situație gravă: nu se mai revoltă că trăiesc într-o țară care există doar pentru a satisface interesele unor grupări restrânse, aflate la guvernare. Cine nu se împacă cu această situație – pleacă. Nu încearcă să schimbe situația, ci pleacă peste hotare. Pleacă nu numai cei mai în vârstă, dar și cei mai pregătiți absolvenți ai liceelor, crema intelectuală a tinerei generații. Mâine-poimâine Moldova va fi o țară de bătrâni, fără copii.
Mulți se întreabă „Moldova, încotro?” și nu pot răspunde. Nu pot răspunde, fiindcă rădăcinile răului se află în altă parte, nu acolo unde le caută aceștia. În zorii nașterii statului R. Moldova, scriitorul Ion Druță era convins că toate relele vin din faptul că noul stat nu are Constituție. Dați-i R. Moldova o Constituție bună și lucrurile vor merge strună, sugera bătrânul scriitor. Și iată că, născută în chinuri, parlamentul rezultat în urma alegerilor parlamentare din 27 februarie 1994 a votat Constituția. Aceasta s-a întâmplat pe 29 iulie 1994. Atunci foarte puțini au înțeles că acest parlament, numit și „agrarian-socialist-interfrontist” este o curată nenorocire pentru Moldova și moldoveni, iar Constituția votată de el este o bombă pusă la temelia noului stat.
Parlamentul ales pe 27 februarie 1994 a fost de fapt un parlament al RESTAURAȚIEI; practic toate deciziile lui au mers împotriva spiritului primului parlament, care a votat Independența pe 27 august 1991. În acest parlament au intrat masiv, formând o majoritate constituțională, toate forțele politice care au luptat împotriva independenței R. Moldova. Astfel, Partidul Democrat Agrar avea 56 mandate, Blocul electoral „Partidul Socialist şi Mişcarea Unitate-Единство” – 28 mandate, Blocul Ţăranilor şi Intelectualilor -11 mandate) şi Alianţa Frontului Popular Creştin Democrat – 9 mandate.
Cine erau deputații din majoritatea de guvernământ, care au votat Constituția? Generația mai în vârstă ține bine minte numele acelor deputați care s-au acoperit de glorie în lupta împotriva românismului și a independenței reale de Moscova a noului stat. Aceștia se temeau să-și imagineze că R. Moldova poate deveni stat cu adevărat independent ieșit definitiv din orbita Moscovei. Aceștia au votat Constituția:
Moţpan Dumitru, Senic Valeriu, Lucinschi Petru, Sangheli Andrei, Şornicov Piotr, Solonari Vladimir, Cunev Valentin, Morev Victor, Liviţchi Marina, Zidu Dumitru, Nosov Vileri, Bondarev Vladimir, Bratunov Grigore, Crîlov Valentin, Diacov Dumitru, Iovv Vasile, Trombiţki Ilie, Russu Mihail, Zlacevski Victor, Sidorov Mihail, Jdanov Alexandr, Zacrevski Alexei, Nemţev Alexandr, Stati Vasile, Gonciar Vasile ș.a. – toți „pui de daci” și „patrioți moldoveni”. La aceștia trebuie adăugată șleahta numeroasă de nomenclaturiști sovietici care a fost readusă în administrația statului, oferindu-i-se cele mai importante funcții. Acum se poate spune cu mai multă certitudine cine din noua guvernare agrarian-socialist-interfrontistă (care reprezenta fostul Partid Comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) era agent al Moscovei sau idiot util, faptul în sine acum nu mai contează… Ceea ce doresc să spun e că noua Constituție votată de respectiva guvernare a fost dictată de la Moscova și a reflectat interesele Moscovei.
Astfel, o curată „nebunie constituțională” a fost articolul 11 care proclama „Republica Moldova, stat neutru”: „ (1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă”. Numai un parlament care exprima interesele Rusiei putea să proclame neutralitatea noului stat care avea o parte a teritoriului său național anexat de ruși și o armată de ocupație rusească. Prin acest articol R. Moldova de facto a recunoscut că este un stat-fantomă, un satelit al Rusiei care nu-și poate promova politica sa externă proprie.
Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când a fost votată această Constituție… În acești ani Rusia i-a dat permanent peste mână R. Moldova când încerca să-și scrie propria istorie. În acești 20 de ani Rusia, declarată de noi, fără un pic de demnitate „partener strategic”, a fost un stat profund ostil, organizând-ne în permanență războaie informaționale, economice, embargouri de tot felul ș.a.m.d. Fără să exagerăm, trebuie să recunoaștem că prin respectivul articol această Constituție a lucrat vârtos, și mai lucrează, împotriva independenței reale a R. Moldova. Rușii se șterg într-un loc cu Constituția noastră, altfel cum explicăm faptul că ei mențin trupele de ocupație pe teritoriul nostru național deși același articol 11, punctul 2 proclamă solemn: „Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”.
Și această țară este declarată „partenerul nostru strategic”! Nici o guvernare de la Chișinău nu a avut curajul să spună lucrurilor pe nume: Rusia este inamicul strategic al R. Moldova.
Alternanța la guvernare și schimbul de generații politice care s-au produs în 2009 n-au schimbat situația la acest capitol. Și pentru actualii noștri lideri europeni cea mai mare fericire este să dea mâna cu Putin. Despre NATO se tem să vorbească? De ce? Pentru că asta nu place Moscovei.
… La un moment dat s-a crezut că imperiul sovietic a murit și pe ruinele lui nu se va mai putea înălța un alt imperiu. Putin a demonstrat întregii lumi că se poate. Crimeea a fost „recuperată”. Toți analiștii și politicienii serioși și responsabili înțeleg că Rusia nu se va opri aici. Numai conducerea noastră democrată și proeuropeană e calmă și optimistă. Ea nu admite că într-o bună zi te poți trezi cu „omuleții verzi” ai lui Putin, ocupând Chișinăul. Rusia continuă să fie onorată ca „partener strategic”. Despre NATO nu vorbește, fiindcă… nu-i permite Constituția. Constituția nu poate fi schimbată, fiindcă nu există o majoritate parlamentară care ar vota-o. O majoritate parlamentară constituțională democratică nu va apărea nici după alegerile din toamna acestui an. În toamna acestui ani moldovenii vor ieși la urne ca să voteze din nou! „răul cel mai mic. Cercul s-a închis. S-au închis și orizonturile. Nu vor deschide aceste orizonturi nici semnarea Acordului de asociere, deoarece, semnarea Acordului de asociere la Europa va avea consecințe doar dacă R. Moldova se va disocia de Rusia și va iniția negocierile de aderare la NATO.
Oare nu e clar că RM nu va deveni niciodată membră a UE, dacă nu va deveni, mai întâi, membră a NATO?! Ce întreprind actualele elite în această direcție? Absolut nimic! Atunci de ce eu trebuie să le cred că vor apropierea Moldovei de Europa, dar nu de Rusia!?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
