DĂM START UNIRII. Tragedia unui stat în agonie: RM a renunțat la propriul ei act de naștere

E o opinie corectă doar dacă o explicăm corect. Da, în majoritatea problemelor discutate în spațiul public moldovenesc (identitatea etnico-lingvistică a moldovenilor, fenomenul Transnistria și armata rusă din Transnistria, neutralitatea RM, poziția față de CSI, NATO, UE, România, Rusia, Biserica, vectorul politic extern al R. Moldova ș.a.) – există două puncte de vedere opuse, două tabere (deja fără ghilimele) care nu mai par a fi capabile de dialog. Nu asta e tragedie. E o situație normală pentru o țară democrată să se discute în contradictoriu. Tragedia e aceea că această stare de normalitate la noi a devenit anormală și periculoasă, deoarece noi, moldovenii, am acceptat să discutăm PE PICIOR DE EGALITATE problemele nominalizate mai sus, omițând din discuții esențialul: CUM și DE CE a apărut pe harta Europei această țară cu nume de rezonanță medievală – Republica Moldova. Știu care va fi reacția la această teză a politicienilor, analiștilor și ziariștilor „realiști” și „pragmatici” și nu mă miră deloc.

Rog cititorul să nu se supere dacă-i amintesc că R. Moldova a apărut în urma despărțirii fostei RSSM de URSS și că și-a declarat pe 23 iunie 1990 Suveranitatea, iar pe 27 august 1991 – Independența.

Vă rog să rețineți: Independența față de URSS. Haideți, așadar, să ne amintim cine s-a OPUS atunci aspirațiilor firești ale moldovenilor fixate în respectiva Declarație? Vă amintesc: exact acei cu care azi noi discutăm PE PICIOR DE EGALITATE și cărora le oferim spațiul public ca să promoveze politica revenirii RM în spațiul geopolitic de care s-a desprins în 1991. (…)

Știu, Declarația de independență a unei țări nu se scoate la referendum, dar mă întreb, ce ar răspunde moldovenii dacă ar fi întrebați la un referendum dacă sunt PENTRU sau CONTRA Declarației de Independență din 27 august 1991? Nu mă mir cum se va vota ținând cont de calitatea spațiului public „național”…

27 martie 2014